Ce presupune declararea STĂRII de URGENȚĂ. Aceasta intră în vigoare luni

Ordonanța de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, în vigoare din 21 ianuarie 1999, prevede:

CAP. 1

Dispoziţii generale

ART. 1

Starea de asediu şi starea de urgenta sunt mãsuri excepţionale care se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apãrãrii tarii şi siguranţei naţionale sau a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea, limitarea şi înlãturarea urmãrilor unor dezastre.

ART. 2

Starea de asediu reprezintã ansamblul de mãsuri cu caracter politic, militar, economic şi social, care se instituie în anumite zone sau pe întregul teritoriu al tarii, în scopul creşterii capacitãţii de apãrare a tarii, în situaţia iminentei unei acţiuni sau inacţiuni îndreptate impotriva suveranitãţii, independentei, unitãţii statului sau integritãţii teritoriale.

ART. 3

Starea de urgenta reprezintã ansamblul de mãsuri cu caracter politic, economic, social şi de origine publica, instituit în intreaga ţara sau în anumite zone ori în unele unitãţi administrativ-teritoriale, în urmãtoarele situaţii:

1. a) existenta unor ameninţãri la adresa siguranţei naţionale sau democraţiei constituţionale, ceea ce face necesare apãrarea instituţiilor statului de drept şi menţinerea sau restabilirea stãrii de legalitate;
2. b) iminenta producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea şi înlãturarea efectelor acestora.

ART. 4

Pe durata stãrii de asediu şi a stãrii de urgenta, proporţional cu gravitatea situaţiei ce a determinat instituirea acestora şi numai dacã este necesar, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale înscrise în Constituţie, cu acordul ministrului justiţiei.

ART. 5

Starea de asediu se poate institui pe o perioada de cel mult 60 de zile, iar starea de urgenta, pe o perioada de cel mult 30 de zile.

ART. 6

În raport cu evoluţia situaţiilor de pericol se poate trece de la starea de urgenta la starea de asediu şi de la starea de asediu la mobilizare sau la starea de rãzboi, cu respectarea prevederilor constituţionale şi ale prezentei ordonanţe de urgenta.

ART. 7

(1) La instituirea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, unele atribuţii ale administraţiei publice centrale şi locale, legate de aplicarea dispoziţiilor art. 20 din prezenta ordonanta de urgenta, trec în competenta autoritãţilor civile şi militare prevãzute în decretul de instituire a stãrii de asediu sau de urgenta.

(2) Autoritãţile civile ale administraţiei publice centrale şi locale de specialitate continua exercitarea atribuţiilor care nu au fost transferate autoritãţilor şi au obligaţia de a acorda sprijin autoritãţilor militare.

ART. 8

În exercitarea atribuţiilor ce le revin pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, autoritãţile militare emit ordonanţe militare care au putere de lege, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din prezenta ordonanta de urgenta.

ART. 9

(1) Conducãtorii autoritãţilor publice centrale şi locale, precum şi cei ai altor persoane juridice sunt obligaţi sa aplice în domeniul lor de activitate mãsurile prevãzute în prezenta ordonanta de urgenta şi în actele normative conexe.

(2) Persoanele fizice sunt obligate sa respecte mãsurile cuprinse în prezenta ordonanta de urgenta şi dispoziţiile prevãzute în actele normative specifice stãrii instituite.

 

CAP. 2

Procedura instituirii stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta. Încetarea acestora

 

ART. 10

Starea de asediu sau starea de urgenta se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru şi publicat de îndatã în Monitorul Oficial al României.

ART. 11

Decretul de instituire a stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta se aduce neîntârziat la cunostinta populaţiei prin mijloacele de comunicare în masa, împreunã cu mãsurile urgente de aplicare, care intra imediat în vigoare. Decretul se difuzeazã pe posturile de radio şi de televiziune, în cel mult doua ore de la semnare, şi este transmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stãrii de asediu sau de urgenta.

ART. 12

În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, Preşedintele României solicita Parlamentului încuviinţarea mãsurii adoptate.

ART. 13

În situaţia în care Parlamentul nu încuviinţeazã starea instituitã, Preşedintele României revoca decretul, mãsurile dispuse incetandu-şi aplicabilitatea.

ART. 14

Decretul de instituire a stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta trebuie sa prevadã urmãtoarele:

1. a) motivele care au impus instituirea stãrii;
2. b) zona în care se instituie;
3. c) perioada pentru care se instituie;
4. d) drepturile şi libertãţile fundamentale al cãror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanta de urgenta;
5. e) autoritãţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competentele acestora;
6. f) alte prevederi, dacã se considera necesare.

ART. 15

În funcţie de evoluţia situaţiilor de pericol, Preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului, poate prelungi durata stãrii instituite şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.

ART. 16

(1) Încetarea stãrii de asediu sau de urgenta are loc la data stabilitã în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.

(2) În cazul inlaturarii situaţiilor de pericol înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicãrii mãsurii excepţionale se dispune prin decret.

CAP. 3

Competente şi responsabilitãţi

ART. 17

Coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse prin decretul de instituire a stãrii de asediu revine, în principal, Ministerului Apãrãrii Naţionale.

ART. 18

(1) În cazul instituirii stãrii de urgenta în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse prin decret revine, în principal, Ministerului de Interne.

(2) În condiţiile alin. (1), Corpul Gardienilor Publici şi societãţile specializate de paza pot fi militarizate, desfasurandu-şi activitatea în subordinea Ministerului de Interne.

(3) În cazul prevãzut la art. 3 lit. a), forţele Ministerului Apãrãrii Naţionale sprijinã logistic forţele Ministerului de Interne, la cererea acestuia.

ART. 19

Pe durata stãrii de urgenta, instituitã în temeiul art. 3 lit. b), coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse revine Comisiei Guvernamentale de Apãrare impotriva Dezastrelor.

ART. 20

Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta, precum şi a mãsurilor prevãzute în decretul de instituire a stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, autoritãţile civile şi militare au urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:

1. a) sa întocmeascã planurile de acţiune şi planurile de ridicare graduala a capacitãţii de lupta, în conformitate cu ordinele şi instrucţiunile proprii;
2. b) sa dispunã depunerea temporarã a armelor, muniţiilor şi materialelor explozive aflate asupra populaţiei şi sa procedeze la cãutarea şi ridicarea lor; la încetarea mãsurii excepţionale, acestea vor fi înapoiate celor în drept sa le detina; sa dispunã închiderea temporarã a societãţilor care comercializeazã arme şi muniţii şi sa instituie paza acestora;
3. c) sa limiteze sau sa interzicã circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi sa elibereze, în cazuri justificate, permise de libera circulaţie;
4. d) sa efectueze perchezitii oriunde şi oricând este nevoie;
5. e) sa efectueze razii;
6. f) sa exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfãşurarea adunãrilor publice, a manifestatiilor sau marsurilor;
7. g) sa evacueze din zona supusã regimului stãrii de asediu sau de urgenta persoanele a cãror prezenta nu se justifica;
8. h) sa dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi sa ţinã evidenta acestora;
9. i) sa protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informaţiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgenta, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicitãţii numai cu avizul autoritãţilor militare; mijloacele de comunicare în masa, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate sa transmitã, cu prioritate, mesajele autoritãţilor militare, la cererea acestora;
10. j) sa dispunã închiderea temporarã a unor staţii de distribuire a carburantilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
11. k) sa suspende temporar apariţia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune;
12. l) sa asigure paza militarã a sediilor autoritãţilor publice centrale şi locale, a statiilor de alimentare cu apa, energie, gaze, de radio şi de televiziune, precum şi a unor agenţi economici sau obiective de importanta nationala; când situaţia impune, dispun oprirea temporarã a alimentarii cu gaze, energie şi apa potabilã, dupã caz;
13. m) sa dispunã rationalizarea alimentelor şi a altor produse de stricta necesitate;
14. n) sa emita ordonanţe militare;
15. o) sa interzicã circulaţia rutiera, feroviara, maritima, fluviala şi aerianã pe diferite rute;
16. p) dreptul de a ordonã unitãţilor Ministerului de Interne competente sa efectueze reţineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reţinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.

ART. 21

(1) Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii, în funcţie de situaţia operativã concretã din zonele în care a fost instituitã starea de asediu sau starea de urgenta, poate dispune, prin hotãrâre, ca unitãţile militare din forţele destinate apãrãrii sa fie trecute în trepte superioare ale capacitãţii de lupta, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane şi materiale, conform organizãrii la rãzboi.

(2) Cheltuielile prilejuite de punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) se asigura de cãtre Guvernul României, din Fondul de rezerva bugetarã la dispoziţia acestuia.

ART. 22

Durata serviciului militar obligatoriu sau a concentrarii poate fi prelungitã pana la încetarea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, prin hotãrâre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii.

CAP. 4

Ordonanţele militare

ART. 23

Ordonanţele militare se emit:

1. pe durata stãrii de asediu:
2. a) de ministrul apãrãrii naţionale sau de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituitã pe întregul teritoriu al tarii;
3. b) de comandantii de mari unitãţi în raza teritorialã pentru care au fost împuterniciţi de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituitã în anumite zone;
4. pe durata stãrii de urgenta:
5. a) de ministrul de interne sau de secretarul de stat, prim-loctiitor al ministrului de interne, când starea de urgenta a fost instituitã pe întregul teritoriu al tarii;
6. b) de şefii inspectoratelor de poliţie judeţene sau de şeful Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, când starea de urgenta a fost instituitã în zona lor de competenta;
7. c) de alţi ofiţeri împuterniciţi de secretarul de stat, prim-loctiitor al ministrului de interne, când starea de urgenta a fost instituitã în doua sau mai multe judeţe.

ART. 24

Ordonanta militarã cuprinde:

1. a) titlul şi numãrul acesteia;
2. b) autoritatea militarã emitenta;
3. c) baza legalã a acesteia;
4. d) perioada de aplicare a acesteia;
5. e) regulile şi mãsurile speciale care se dispun în zona în care s-a instituit starea de asediu sau starea de urgenta, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectãrii acestora;
6. f) autoritatea abilitata sa asigure aplicarea şi respectarea dispoziţiilor acesteia;
7. g) modul de aducere a ei la cunostinta populaţiei;
8. h) data, ştampila şi semnatura autoritãţii emitente.

CAP. 5

Mãsuri care se iau pe durata stãrii de asediu

ART. 25

Pe durata stãrii de asediu se pot lua urmãtoarele mãsuri:

1. a) aplicarea mãsurilor prevãzute în planurile aprobate, precum şi a altor mãsuri pe care le considera oportune;
2. b) închiderea frontierei de stat în întregime sau în zona în care a fost instituitã starea de asediu, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rãmân deschise, precum şi a pazei şi supravegherii frontierei pe toatã lungimea sa;
3. c) amplificarea activitãţilor de producţie a societãţilor comerciale şi a agenţilor economici care, prin natura domeniului de activitate, au atribuţii în realizarea produselor cu destinaţie militarã sau executa reparaţii la unele categorii de tehnica militarã;
4. d) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile forţelor destinate apãrãrii;
5. e) luarea mãsurilor pregãtitoare specifice de cãtre autoritãţile publice care au atribuţii la mobilizare şi rãzboi;
6. f) intensificarea mãsurilor organizatorice şi de pregãtire pentru protecţia civilã;
7. g) interzicerea circulaţiei rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene pe diferite rute;
8. h) dreptul de a ordonã unitãţilor Ministerului de Interne competente sa efectueze reţineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reţinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.

CAP. 6

Mãsuri care se iau pe durata stãrii de urgenta

ART. 26

(1) Pe durata stãrii de urgenta, instituitã în temeiul art. 3 lit. a), se pot lua urmãtoarele mãsuri:

1. a) aplicarea de cãtre autoritãţile militare a mãsurilor prevãzute în planurile aprobate conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta şi ale decretului de instituire;
2. b) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile forţelor destinate apãrãrii;
3. c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituitã starea de urgenta, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rãmân deschise, precum şi a pazei şi supravegherii frontierei pe toatã lungimea sa.

(2) Pe durata stãrii de urgenta, instituitã în temeiul art. 3 lit. b), autoritãţile şi instituţiile publice, agenţii economici şi populaţia sunt obligaţi sa aplice şi sa respecte prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi mãsurile dispuse de autoritãţile competente.

CAP. 7

Sancţiuni

ART. 27

Încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta sau a dispoziţiilor ordonanţelor militare emise pe timpul stãrii de asediu şi al stãrii de urgenta atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.

ART. 28

(1) Nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) constituie contravenţie, dacã nu a fost sãvârşitã în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa fie consideratã infracţiune, şi se sancţioneazã cu amenda de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.

(2) Sancţiunea poate fi aplicatã şi persoanei juridice.

ART. 29

Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 28 şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre persoanele împuternicite de ministrul apãrãrii naţionale sau, dupã caz, de ministrul de interne.

ART. 30

Contravenţiilor prevãzute la <>art. 28 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

ART. 31

(1) Fapta personalului militar în activitate sau mobilizat, care manifesta atitudine de defetism, incita la insubordonare sau nu executa ordinele primite, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu închisoare pe viata.

(2) Comandantul suprem al forţelor armate şi membrii Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii rãspund pentru ordinele date şi pentru efectele executãrii acestora.

CAP. 8

Dispoziţii finale

ART. 32

Autoritãţile civile şi militare, cãrora le revin îndatoriri în temeiul prezentei ordonanţe de urgenta, au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia, sa elaboreze planuri de cooperare şi de acţiune specifice, sa stabileascã forţele şi mijloacele necesare punerii lor în aplicare şi sa asigure cunoaşterea de cãtre personalul din structurile subordonate a obligaţiilor ce îi revin.

ART. 33

Cercetarea şi judecarea infracţiunilor contra siguranţei statului şi a infracţiunilor contra pãcii şi omenirii, sãvârşite pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, intra în competenta parchetelor şi instanţelor civile sau militare, conform Codului de procedura penalã.

ART. 34

În termen de 60 de zile de la încetarea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta, Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii prezintã Parlamentului un raport asupra evenimentelor care au determinat instituirea acestora, acţiunile întreprinse şi mãsurile necesare prevenirii unor astfel de situaţii.

ART. 35

(1) Pe timpul stãrii de asediu şi al stãrii de urgenta, folosirea armamentului din dotare şi a muniţiei aferente se va face prin derogare de la legislaţia în materie, în vigoare pe timp de normalitate, data fiind iminenta situaţiei operative.

(2) Singura somaţie înaintea folosirii armamentului din dotare o va constitui ordinul procurorului prin care se constata ca activitatea ce urmeazã a fi reprimata este ilegala.

(3) Ordinul procurorului se va transmite în mod direct sau prin mijloacele de comunicare în masa.

ART. 36

Deschiderea de credite în vederea efectuãrii cheltuielilor necesare pentru activitãţile instituţiilor statului, legate de aplicarea mãsurilor prevãzute de prezenta ordonanta de urgenta pe timpul stãrii de urgenta sau a stãrii de asediu, nu este supusã controlului preventiv al Curţii de Conturi.

ART. 37

Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se abroga orice dispoziţie contrarã.

Sursa: OUG 1/1999 via www.monitoruljuridic.ro