Apel disperat al cadrelor didactice, după ce o profesoară din Ploieşti a fost înjunghiată în faţa cancelariei! O colegă a femeii, din Colegiul "Spiru Haret" Ploieşti, a publicat pe Facebook un mesaj cutremurător, adresat în special ministrului Educaţiei. Femeia povesteşte clipele de groază trăite în momentul atacului şi cere măsuri de urgenţă din partea autorităţilor. Mesajul de pe reţeaua de socializare a fost distribuit de peste 4.000 de internauţi.
"Prima noapte de vacanţă. În alte condiţii aș fi dormit liniștită. De câteva nopţi nu pot. În noaptea aceasta îmi plâng durerea, neputinţa, dezamăgirea, furia, revolta. 4 zile de când colega mea a fost înjunghiată chiar în faţa cancelariei. Un om minunat, un profesor dedicat. Încă îi aud ţipătul și îi simt mâna strângându-mă. Mă aud promiţându-i că totul va fi bine! (Mulţumesc, Doamne, ca A este stabilă și medicii au reușit să o salveze!) Momente de groază. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Nu puteam să-mi traduc cuvintele ei: «M-a înjunghiat!» Și apoi cuţitul, sângele.... Ceva ce nu puteam privi nici în filme. Este realitatea zilei de 29 ianuarie 2019, Ploiești, România, în unul dintre liceele unde standardele educaţionale (demonstrate prin rezultate la concursuri, olimpiade, promovabilitate), disciplina și siguranţa elevilor sunt o preocupare permanentă. O situaţie fără precedent în România, extrem de gravă, este transformată într-o știre banală de televiziune. Drama unui om, a unei familii, a unui colectiv, devine «breaking news». Și apoi? Păi cam atât! De 4 zile aștept o reacţie. De la orice factor de decizie din România zilelor noastre. De la Ministrul Educaţiei mai ales! În oricare altă ţară din lumea asta, într-o situaţie atât de gravă, cel puţin Ministrul Educaţiei ar fi ieșit cu o declaraţie oficială. Și dacă nu despre măsurile pe care le va lua în viitor pentru a se evita asemenea tragedii în școlile românești, măcar cu câteva vorbe de încurajare în semn de solidaritate faţă de familia colegei noastre. Că doar suntem oameni, doamnă Ministru! Sau noi nu mai contăm?", a scris profesoara Mihaela Vişinoiu, de la Colegiul "Spiru Haret" Ploieşti.
"Înţelegem că Măria Sa, Elevul, este stăpânul nostru și ca Înălţimea Sa, Părintele, face legea în școală. Nu-i problemă, am înţeles asta! Am înţeles și că acolo unde statul nu are, este de datoria noastră, a profesorilor, să aducem de acasă, că na! dacă ne iubim meseria...Știm, doamnă Ministru că sunteţi în slujba elevilor și a părinţilor. Și noi suntem tot în slujba lor. Dar doamnă Ecaterina Andronescu, nu cumva aţi uitat că aveţi datoria de a apăra și profesorii? Sau noi nu suntem buni decât atunci când vine despre datorii și obligaţii? Ne-aţi cocoșat cu tot felul de proceduri (cred că la noi în școală există procedură și pentru mersul la toaletă), dosare de comisii, portofolii, statistici, rapoarte, hârtii peste hârtii. Tone. Inutile, părerea mea. Le-am făcut totuși. Facem și pe paznicii în timpul serviciului pe școală, expunându-ne la tot felul de situaţii neplăcute, facem și pe însoţitorii elevilor în spitale, facem și triaj la poarta școlii. Le facem, doamnă ministru pe toate. Și mai ce? Și până când? Joi, pe 31 ianuarie, am avut consiliu profesoral. Toţi suntem șocaţi și traumatizaţi de ce am trăit alături de colega noastră. Mă așteptam să vină cineva să ne spună că ceea ce s-a întâmplat este un semnal de alarmă. Că au înţeles că nu în această direcţie trebuia să se îndrepte școala românească. Că vor lua măsuri. Că da, elevii și părinţii au drepturi, cum și noi, profesorii avem dreptul la viaţă măcar. Dar ce să vezi? Nimeni. Nimeni nu are nimic să ne spună. Nu tu primar, lider de sindicat, ministru, nimic! Ba mai mult, noi, școala, trebuie să venim cu alte măsuri de siguranţă. Cum? Triaj la poarta. Adică acum nici măcar să nu mai urce în cancelarie după noi. Să ne mătrășească direct la poartă. De râsul curcilor!", a mai scris cadrul didactic pe reţeaua de socializare.
"V-aţi învăţat să interveniţi prompt numai când vine vorba despre nemulţumiri ale elevilor și părinţilor. Pentru noi, profesorii, cine să intervină??? Noi putem și trebuie să ne facem datoria și când suntem jigniţi, hărţuiţi, ameninţaţi, mai nou și înjunghiaţi! Spre clasă! Cu o mână pe rană, alta pe catalog. În oricare altă ţară din lume, după un asemenea incident, niciun profesor nu ar mai fi intrat la ore până când nu s-ar fi dat o lege care să-l apere de orice fel de act de agresiune. Noi de ce nu avem aceleași drepturi ca și funcţionarii publici? Întreb pentru un prieten, doamnă Ministru. Dar dumneavoastră domnilor profesori, colegii noștri din alte școli, nu aveţi nimic de spus???? Pe 29 ianuarie a fost școala noastră. Mâine poate fi oricare altă școală din ţară. Pe 29 a fost A. Mâine putem fi oricare dintre noi. Transmit familiei colegei mele multă sănătate și putere să depașească aceste momente cumplite. Sunt alături de dumneavoastră cu gândul și cu sufletul. Noi toţi ne gândim cu drag la A.și îi dorim recuperare rapidă. Ne lipsesc zâmbetul și optimismul ei și o așteptăm să revină cât mai curând printre noi. Gândul bun să vă însoţească pe toţi ceilalţi! Eu de astăzi nu mai tac! Este suficient sânge în lume. În școli și în cancelarie nu vreau să-l mai văd!", se încheie mesajul public al profesoarei din Ploieşti.
"Nu mai vrem să fim abuzați în școală"
Mai mulţi profesori iau atitudine în urma incidentului violent. Un alt mesaj intens distribuit în ultimele zile pe reţelele de socializare îi aparţine unei profesoare din Bucureşti, care solicită atât măsuri din partea Ministerului Educaţiei, cât şi implicarea liderilor de sindicat, pentru îmbunătăţirea statutului cadrului didactic. "O colegă a fost înjunghiată zilele trecute de un fost elev. O tăcere cumplită s-a așternut peste toți cei care ar fi trebuit să iasă repede cu niște măsuri de urgență și cu câteva vorbe de susținere pentru victimă. Profesorii din România au numai obligații atent trasate de sus și bine inoculate în mentalitatea populației. Drepturile noastre sunt încălcate zi de zi. Unde este statutul cadrului didactic? Cum suntem apărați împotriva violenței? Avem dreptul de a tăcea și de a primi cu umilință pumnul în gură și cuțitul în abdomen. Avem dreptul de a ne pleca fruntea în fața tuturor și a înghiți ocara. Avem dreptul de a ne supune. Restul sunt obligații", a scris cadrul didactic.
