La o săptămână de când a decis demararea procedurii de reziliere a contractului de curăţenie a căilor publice şi deszăpezire, Consiliul Local Ploieşti a aprobat, în şedinţa extraordinară de vineri, caietul de sarcini pentru viitoarea licitaţie, care propune un contract pe patru ani, cu valoarea totală estimată între 117 şi 196 de milioane. "Telegrama" a analizat caietul de sarcini.
Procedura vizează activităţile de curăţenie a căilor publice şi deszăpezire, care în prezent sunt executate de Rosal în baza unui contract cu Primăria, separat de partea de ridicare a deşeurilor, unde contractul, având acelaşi operator, e gestionat în numele autorităţilor locale de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Parteneriat pentru Managementul Deşeurilor”. Aprobarea caietului de sarcini înseamnă că Primăria va putea acum să lanseze licitaţia pentru desemnarea unui nou operator, în condiţiile în care autorităţile au început demersurile de reziliere a contractului actual.
Conform caietului de sarcini, pe lângă activităţile de curăţenie, respectiv deszăpezire, pe care le va desfăşura la comanda municipalităţii, viitorul operator va fi obligat, printre altele, să monteze coşuri de gunoi pe străzile din Ploieşti şi în staţiile de transport public şi să monteze dispozitive de localizare prin GPS pe toate autoutilitarele folosite.
Potrivit aceluiaşi document, doritorii trebuie să facă dovada că au avut o medie a cifrei de afaceri globale în ultimii trei ani de cel puţin 60 de milioane de lei, că vor avea lichidităţi de 4 milioane de lei la momentul semnării contractului şi că au avut în ultimii trei ani un contract pentru activităţi similare în valoare de minim 30 de milioane de lei fără TVA, sau mai multe contracte, maxim cinci la număr, care însumat să ajungă la acest prag şi să acopere toate tipurile de servicii solicitate.
Accent pe vechimea utilajelor
Administraţia locală doreşte să încheie un acord-cadru multianual, cu o valabilitate de 48 de luni şi o estimare, în funcţie de viitoarele comenzi, între 98,8 milioane de lei şi 165,1 milioane de lei, fără TVA. Dacă adăugăm şi TVA-ul, ajungem la o estimare între 117,6 milioane şi aproape 196,8 milioane, echivalentul a circa 40 de milioane de euro. Fiecare contract subsecvent încheiat în interiorul acordului-cadru ar urma să se încadreze între 23,8 şi 39,8 milioane de lei fără TVA.
Selecţia se va face în baza unei formule complexe, în care vechimea utilajelor va conta în proporţie de 20%, iar oferta financiară va avea o pondere de 80%. La prima cerinţă, ca să primească punctajul maxim de 20 de puncte, operatorii trebuie să aducă utilaje din 2020 sau mai noi. Pentru utilajele fabricate în 2019 deja punctele se înjumătăţesc, pentru cele cu an de fabricaţie în 2018 se acordă doar 5 puncte, iar la 2017 „se consideră îndeplinită cerinţa minimă şi nu se acordă punctaj”.
La cerinţa legată de preţ, cu un punctaj maxim de 80, calculul se complică şi mai tare, urmând să existe un întreg algoritm, bazat pe desemnarea celui mai mic tarif propus şi apoi un raport între acesta şi tarifele propuse de ceilalţi operatori. Sunt 15 categorii de tarife pentru curăţenie şi 7 pentru deszăpezire. Cel mai mare punctaj, de 8 puncte, e prevăzut pentru activitatea de măturat manual al carosabilului, trotuarelor şi zonelor de agrement. Asta înseamnă, practic, că autorii caietului de sarcini pun mare preţ pe acest tarif, deşi estimează comenzi de maxim 597.000 de metri pătraţi pe an. Prin comparaţie, pentru activitatea de măturat mecanizat carosabilul se estimează comenzi între 165 şi aproape 236 de milioane de metri pătraţi pe an, însă aceasta valorează doar 6 puncte. Mai departe, activitatea de măturat mecanizat a trotuarelor şi zonelor pavate valorează doar 3 puncte din 100 în economia licitaţiei, deşi comenzile estimate sunt între 8,9 şi 17,8 milioane de metri pătraţi pe an. E de înţeles că măturatul manual poate ajunge să fie mai costisitor pentru un operator de salubritate decât cel mecanizat, pentru că e mult mai simplu să plăteşti un singur om, să-l sui într-o autospecială şi să-l pui să cureţe 1.000 de metri pătraţi decât să trimiţi mai mulţi salariaţi „înarmaţi” cu mături să cureţe aceeaşi suprafaţă. Totuşi, în teorie, un operator inteligent ar putea să se prezinte la licitaţie cu un tarif foarte scăzut la prima secţiune, ştiind că îi asigură un punctaj mai mare şi că în următorii patru ani n-o să ajungă să-l aplice prea des, şi să vină cu tarife mari la cea de-a treia de exemplu, ştiind că n-o să aibă prea mult de pierdut la licitaţie, dar că de acolo îi vor veni multe comenzi pe parcursul derulării contractului. Aceeaşi situaţie interesantă este şi la încărcarea deşeurilor abandonate de pe domeniul public, indiferent că este la lopată sau cu ajutorul utilajelor, atât tariful pentru „manual” cât şi cel pentru „mecanizat”, ambele exprimate în lei pe tonă, având o valoare de numai 2 puncte la licitaţie, deşi estimările merg până la cinci, respectiv şapte mii de tone ridicate pe an. Similar, tariful pentru încărcatul şi transportul zăpezii şi gheţii are tot o valoare de 2 puncte, cea mai mică din caietul de sarcini.
Documentaţia mai vorbeşte şi despre „activităţi nenormate”, care se tarifează la oră şi se referă la activităţi mai puţin uzuale, cu un caracter aleatoriu, neprevăzute în altă parte, care, conform caietului de sarcini, „pot fi executate de exemplu pe maluri ale unor râuri sau pârâuri, în canale, spaţii situate sub poduri sau incinte aparţinând Autorităţii Contractante etc.”, cu un volum al comenzilor estimat între 1.000 şi 3.000 de ore pe an. Putem să presupunem că descrierea a fost preluată ca atare din literatura de specialitate, altfel ar însemna că autorii nu erau siguri câte ape curgătoare trec prin Ploieşti. Dincolo de glumă, merită precizat că, judecând după experienţele ultimilor ani, curăţarea albiei pârâului Dâmbu, dată ca exemplu şi-n caietul de sarcini, s-a cam transformat într-o activitate regulată, care poate c-ar fi meritat o secţiune tarifară de sine stătătoare şi nu o includere la „şi altele”.
