Nu se putea mai bine! Decizia autorităţilor privind eliminarea restricţiilor a venit, cumva providenţial, fix într-un moment în care măştile de unică folosinţă purtate de mulţi români se tociseră până aproape de pragul ruperii, cu urme incontestabile de uzură.
Nu e niciun secret că românii au purtat măştile de protecţie mult mai mult decât termenul recomandat de producători sau medici. Unii au trecut prin toată pandamia cu două-trei măşti, alţii au fost mai conştiincioşi şi le-au schimbat periodic, la două-trei luni. Ce să mai zicem de cei cu adevărat norocoşi, care au mai găsit câte o mască prin buzunarul de la canadiană, uitată de iarna trecută?
În tot acest context dificil, eliminarea restricţiilor nu putea să vină într-un moment mai inspirat! Pentru mulţi români, masca de protecţie începuse să arate semne vizibile de uzură. Cele trei pliuri se şifonaseră de tot de la atâta împăturit, băgat în buzunar, scos din buzunar, pus la gură, împăturit, băgat în buzunar şi tot aşa, elasticele de prindere se tociseră până aproape de ultimele fibre, în zonele unde s-au frecat de urechi, iar măştile se lăbărţaseră de tot şi nu mai filtrau nimic, de aproape că ajungi să vezi prin ele. Ce mai, încă trei-patru săptămâni de purtare şi probabil s-ar fi rupt!
Acesta este un pamflet, trebuie tratat ca atare, personajele care apar sunt ficţionale, iar orice asemănare cu persoane sau instituţii reale este întâmplătoare şi regretabilă. Dacă, totuşi, eraţi în căutarea unor informaţii serioase, vă recomandăm articolele de mai jos:
