În 23 august 1944, generalul Gheorghe Mihail, şeful Marelui Stat Major, a transmis Directiva Operativă nr. 1 prin care se anunţa că armata română încetează lupta alături de trupele germane şi se alătură forţelor armate ale Naţiunilor Unite pentru eliberarea Ardealului de Nord.
Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 a reprezentat prin protocolul adiţional secret actul sfâşietor pentru istoria continentului european, aruncând o cortină sumbră peste Europa prin delimitarea statelor din estul european în zone de interes ale Germaniei naziste şi ale Uniunii Sovietice. Tratatul de neagresiune sovieto-german prin protocolul adiţional secret făcea referire directă la punctul 3 asupra Basarabiei, faţă de care Uniunea Sovietică îşi exprima interesul vădit, iar faţă de care partea germană nu a ridicat obiecţii, scrie AGERPRES.
În martie 1944, la Cairo, au început primele discuţii între emisari ai guvernului român şi reprezentanţi ai aliaţilor pentru ieşirea României din alianţa cu Germania şi alăturarea aliaţilor, negocieri continuate la Stockholm în 12 aprilie 1944, precum şi ulterior prin canale politico-diplomatice.
În prima lună a verii anului 1944, regele Mihai a insistat pentru coagularea unui acord de cooperare între forţele politice principale din România. Au fost discuţii, în 20 iunie 1944, între Iuliu Maniu şi Constantin I.C. Brătianu, Constantin Titel-Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu, aceştia semnând platforma Blocul Naţional-Democrat care stipula încheierea fără întârziere,în acord cu propunerea Aliaţilor, a unui armistiţiu cu Naţiunile Unite prin căutarea celor mai bune condiţii pentru interesul României, ieşirea ţării din rândul Puterilor Axei, eliberarea de sub ocupaţia germană, alăturarea ţării Naţiunilor Unite şi restabilirea independenţei şi suveranităţii naţionale, înlăturarea regimului de dictatură şi înlocuirea acestuia cu un regim constituţional democratic, conform lucrării “Istoria Românilor În Timpul celor Patru Regi (1866-1947) Mihai I” (Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Ediţia a II-a, Volumul IV, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004).
După conturarea Blocului Naţional-Democrat, au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanţi ai Palatului Regal şi ai blocului de partide politice pentru stabilirea măsurilor şi acţiunilor concrete pentru scoaterea României din război şi înlăturarea lui Ion Antonescu. În seara de 20 şi 21 spre 22 august s-a discutat în amănunt la Palatul Regal asupra arestării lui Ion Antonescu, fiind participanţi numeroşi lideri politici şi militari. La 22 august 1944, Ion Antonescu se afla pe linia frontului fortificată Focşani-Nămoloasa-Brăila dând ordin trupelor române să se retragă pe acest aliniament în vederea opririi înaintării armatelor sovietice.
La 23 august 1944, în şedinţa de guvern condusă de mareşalul Ion Antonescu acesta din urmă a anunţat că va pleca pe front, iar la ora 10.30 colonelul Radu Davidescu, care era şeful cabinetului militar al mareşalului, a fost însărcinat să ceară telefonic la Palat o audienţă la ora 16.00. Mihai Antonescu a cerut şi el o audienţă similară la Palat dar la ora 15.30.
La ora 16.05 regele l-a primit la Palat pe mareşalul Ion Antonescu cu care a discutat preş de 45 de minute în care i-a prezentat situaţia de pe front şi necesitatea încheierii armistiţiului. După discuţiile între rege şi mareşal, acesta din urmă a fost arestat de subofiţeri din garda Palatului, scrie profesorul Ioan Scurtu în lucrarea amintită.
Dmitri Medvedev: Primirea Ucrainei în NATO este o declarație de război împotriva Rusiei și începutul distrugerii planetare
În jurul orei 22.30, armata română a început blocarea principalelor instituţii de stat, a asediat sediile germane din oraş şi a blocat căile de acces ale forţelor germane spre Bucureşti. Sosind la Palat pentru a discuta pe marginea celor întâmplate, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger a fost informat ca trupele germane sunt invitate să părăsească teritoriul României. După plecarea ambasadorului german, la ora 22.12 posturile centrale de radio au difuzat Proclamaţia către ţară a regelui, în care se anunţa alăturarea României de forţele Naţiunilor Unite şi formarea unui nou guvern de uniune naţională. Ulterior, la ora 23.00 generalul Gheorghe Mihail, noul Şef al Marelui Stat Major, a transmis Directiva Operativă nr. 1 prin care se anunţa că armata română încetează lupta alături de trupele germane şi se alătură forţelor armate ale Naţiunilor Unite pentru eliberarea Ardealului de Nord.
Acţiunea armatei române a făcut ca în timp scurt strategia germană să înregistreze un eşec şi în perioada 23-31 august 1944 să fie eliberate spaţiile istorice ale Munteniei, Dobrogei, Olteniei, Banatului, Crişanei şi podişului transilvan de la nord de Carpaţii Meridionali.
Preţul plătit de Armata Română în intervalul 23 august 1944 - 25 octombrie 1944 a însemnat 58.330 de soldaţi ucişi, răniţi sau prizonieri. Efortul depus în slujba cauzei coaliţiei Naţiunilor Unite de înfrângere definitivă a Germaniei naziste a însemnat continuarea luptelor pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei.
În august 1946, la Conferinţa de pace de la Paris, ministrul de externe al Cehoslovaciei Jan Masaryk avea să declare: ''România a acordat ajutor poporului cehoslovac în clipele cele mai grele ale luptei sale împotriva cotropitorilor fascişti. Poporul cehoslovac nu va uita că trupele române au luptat voluntar împotriva nemţilor pe teritoriul Cehoslovaciei, ajutând la eliberarea ei.''
