De fiecare dată în ani electorali, cu vreo câteva luni înainte de alegeri şi, implicit, câteva minus unu luni înainte de începerea oficială a campaniei electorale, cineva strigă că s-a furat startul. Ne-am obişnuit cumva cu toţii că ăsta ar fi un lucru rău, fără măcar să stăm să mai judecăm situaţia. Şi asta, cel mai probabil, din cauza experienţelor nefericite din alte campanii, dar detaliem mai târziu. Eu vă zic că nu e un lucru rău, nici măcar în contextul pandemiei de acum.
Situaţia de fapt:
PNL îşi instalează bannere în Ploieşti, înfăţişând candidatul la Primărie şi candidatul la preşedinţia Consiliului Judeţean. PSD, care deţine preşedinţia CJ, se ofuschează, reclamând că liberalilor nu le pasă de oameni, cu argumentul că ţara trece prin momente grele şi lor le arde de bannere.
Contraargument 1:
În teorie, un politician bun, indiferent dacă e în opoziţie dar mai ales dacă e la putere, ar trebui să-şi facă în mod constant, timp de patru ani, campanie. Asta, desigur, dacă prin „campanie” înţelegem promovarea imaginii. O vorbă din popor spune că lucrurile bune atrag alte lucruri bune. În accepţiunea asta, perioada de campanie electorală oficială nici n-ar mai trebui să aibă o însemnătate distinctă, dacă admitem că imaginea se construieşte în timp, nu în ultima lună dinaintea alegerilor. Ca o paranteză, doar dacă ţi-ai construit o imagine bună nu înseamnă că ar trebui să ignori perioada de campanie electorală, dar asta-i o lecţie veche de cel puţin opt ani, care n-are neapărat legătură cu situaţia actuală.
Contraargument 2:
Ne-am obişnuit să asociem campaniilor electorale o imagine negativă, care, automat, se extinde cu atât mai tare asupra celor acuzaţi că „fură startul”. Imaginea asta negativă s-a construit în timp, după numeroase campanii marcate de sacoşe cu peşte şi ulei, cozonaci, acuze de fraudă şi, mai presus de toate, minciuni. Modificarea legislaţiei electorale a făcut ca ultimele campanii electorale să fie mult mai liniştite. Ba chiar, dacă n-ar fi fost câteva apariţii televizate şi afişele de pe panouri, aproape că nu ne-am fi dat seama că erau campanii. Tendinţa ultimilor ani ne-a arătat că s-au redus circul şi scandalurile cu care fuseserăm obişnuiţi, iar conceptul de campanie a început uşor uşor să se cureţe de conotaţiile negative şi să se reapropie de ideea de prezentare a candidaţilor şi prezentare a programelor electorale. În campanie, ca politician, consolidezi imaginea pe care ai construit-o în precedenţii patru ani şi încerci să ajungi la alegători la care nu ai ajuns până atunci, nu numai că nu-i nimic anormal în asta, dar e chiar un lucru indicat.
Contraargument 3:
PSD are dreptate într-o privinţă. Traversăm vremuri tensionate, chiar istorice, în contextul pandemiei şi al măsurilor de izolare, iar cuvântul de ordine ar trebui să fie „responsabilitate”. Însă doar pentru că ne aflăm într-o stare de alertă nu înseamnă că trebuie să abandonăm orice altă preocupare, ca şi cum singurele subiecte permise pentru discuţiile publice ar rămâne pandemia şi măsurile de redresare economică, iar restul ar deveni tabu. Promovarea imaginii, făcută evident într-un cadru responsabil, nu lezează cu nimic interesele altora, nu afectează eforturile de combatere a pandemiei şi nici nu are de ce să se transforme într-un lucru ruşinos. Până la urmă e o perioadă cu restricţii, nu e doliu naţional.
Toată această teorie ar trebui să se aplice, după părerea mea, oricărui candidat sau oricărui partid. Noţiunea de campanie electorală şi ceva mai noul concept de precampanie n-au de ce să fie privite ca lucruri nocive, ofensatoare, atâta timp cât se păstrează un cadru de decenţă şi un minim de onestitate. Dacă definim conceptul de "campanie electorală" ca perioadă dedicată prezentării şi dezbaterilor, ce motiv obiectiv ar fi să criticăm pe cineva care îşi asumă să înceapă mai devreme aceste activităţi? Câtă vreme ne dorim ca un politician să fie activ şi implicat pe toată perioada unui mandat, nu doar pe ultima sută de metri, cum putem să-i reproşăm că încearcă să-şi promoveze imaginea înainte de deschiderea oficială a perioadei de campanie? Şi de când e promovarea un lucru rău? În cazul concret de la Ploieşti, mai am o întrebare: Cu ce e mai nasol un banner amplasat pe un panou publicitar în centrul oraşului decât un autocolant pus în geamul organizaţiei de partid, tot în centrul oraşului?
