Ministerul Apărării Naţionale informează că ministrul Mihai Fifor a dispus identificarea unei soluţii care să permită păstrarea navei militare „Lt. cdor. Eugen Stihi“ în patrimoniul MApN şi că procedurile derulate de Romtehnica SA pentru valorificarea acesteia la fier vechi au fost sistate.
Canoniera „Lt. Cdor. Eugen Stihi“ a fost lansată la apă în 1916 în Franța, iar din 1920 a intrat în dotarea Marinei Române, participând la operații în perioadă interbelică și al Doilea Război Mondial și fiind în uzul Marinei până în 2004. Acum este o legendă a Forţelor Navale.
„Ministrul Apărării Naţionale, Mihai Fifor, a dispus Statului Major al Forţelor Navale, Direcţiei Generale Juridice a MApN şi Romtehnica SA identificarea unei soluţii care să permită păstrarea navei în patrimoniul ministerului, în condiţiile permise de lege, în vederea punerii în valoare a potenţialului ei istoric. Până la identificarea şi validarea legală a unei astfel de soluţii, procedurile derulate de Romtehnica SA sunt sistate“, a precizat MApN prin intermediul unui comunicat.
Marţi, Uniunea Salvaţi România a cerut Guvernului să ia toate măsurile legale de a opri vânzarea la fier vechi a canonierei „Lt. Cdr. Eugen Stihi“, prima navă de luptă intrată în dotarea României Mari.
„Romtehnica SA, companie care se află în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, a urcat deja pe platforma SEAP documentele de vânzare la fier vechi a navei. Canoniera 'Eugen Stihi' a fost livrată statului român de către Franţa, în anul 1920, împreună cu alte trei nave din aceeaşi clasă, în scopul dragării litoralului naţional, fiind prima navă militară nouă intrată în serviciul marinei militare a României Mari. Confiscată de Armata Roşie în septembrie 1944, nava a fost restituită forţelor navale ale României în 12 octombrie 1945, participând, în iulie 1947, la o campanie de deminare în zona Sulina. Scoasă din serviciul militar în 1956, nava este amenajată pentru cercetări hidrografice, iar în anul 2004 a fost scoasă definitiv din uz“, se arăta într-un comunicat de presă al USR.
Scurt istoric - Canoniera „Eugen Stihi”
După ce a fost vândută României în 1920, canoniera „Stihi“ a avut misiuni de dragare a litoralului românesc, iar apoi a fost navă-școală până în 1939.
Inițial, când a fost lansată la apă, canoniera avea motoare Sulzer Diesel de câte 450 CP fiecare, cu 30 de tone de combustibil ce permiteau o autonomie de 3.000 de mile marine la viteza de 10 noduri şi de 1.600 de mile marine la viteza maximă de 15 noduri. Armamentul era format din 2 tunuri de 100 mm, 2 mitraliere anti-aeriene şi un aruncător de bombe anti-submarin. Echipajul canonierelor se compunea din 50 de marinari.
Înainte de Război armamentul navelor a fost modernizat, instalându-se și două tunuri anti-aeriene semi-automate, înlăturându-se tunul de 100 mm din prova.
Istoria operativă a navelor canoniere, între care și Eugen Stihi, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial poate fi împărţită în câteva etape principale: operaţiunile de minare de la începutul războiului, operaţiuni în care canonierele şi navele puitoare de mine au deţinut rolul principal, bombardamentele aviaţiei sovietice de la începutul războiului, operaţiunile de convoiere desfăşurate cu precădere în 1942-1943 (cu intensitate maximă în 1943) şi evacuarea trupelor din Crimeea desfasurată în perioada 12 aprilie-14 mai 1944.
După 23 august 1944 sovieticii au trecut la dezarmarea navelor și de preluare a forțelor românești, iar restituirea canonierei „Stihi” s-a făcut la Galaţi, în 12 octombrie 1945.
În 1958 nava canonieră „Stihi” a fost transformată de şantierul naval „1 Mai” în navă hidrografică și a fost folosită în acest sens până în 2004 când a fost scoasă din uz.
Sursa: Agerpres/Hotnews
