Muzeul Judeţean Buzău expune în această perioadă tăbliţe cu ceară sau din ardezie, pe care elevii din secolele XIX – XX scrijeleau informaţii succinte predate de dascăli.
Potrivit Muzeului Judeţean, scrisul reprezintă una dintre principalele caracteristici care au contribuit la evoluţia umanităţii, de-a lungul timpului informaţia fiind împărtăşită de la un individ la altul sau de la o generaţie la cealaltă prin diverse căi. “Încă de la apariţia scrisului, omul a încercat să îşi transmită în scris cunoştinţele, informaţiile. Au fost folosite diferite materiale suport pentru scris, de la scrisul în piatră, până la scrisul pe papirus, hârtia, invenţia chinezilor, revoluţionând practic această metodă de a transmite informaţii din generaţie în generaţie. Plăcuţele cu ceară sau tăbliţele din ardezie au început să fie folosite atât în mediu rural, cât şi în mediul urban, în şcoala românească la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, atât în instituţiile care au funcţionat pe lângă biserică, până când să apară şcoala laică în spaţiul românesc, cât şi după aceea, până în momentul în care oamenii au avut acces la hârtie, un produs care nu era ieftin. Istoria lor însă este mult mai veche, de pe timpul Imperiului Roman”, a declarat directorul Muzeului Judeţean, Daniel Costache, citat de AGERPRES.
Nu mai mari decât un caiet, tăbliţele cu ramă de lemn erau acoperite cu o peliculă de ceară, de ele fiind legat cu o aţă un creion din lemn sau din carbon.
În lipsa unui suport adecvat pentru păstrarea informaţiilor, elevii erau puşi în situaţia de a reţine şi învăţa cât mai multe noţiuni la clasă, în timpul orelor. Pe tăbliţa acoperită cu ceară erau notate doar formule matematice, denumiri şi alte informaţii esenţiale care acopereau un spaţiu limitat, dar puteau fi repetate ulterior acasă, înainte de a fi şterse în următoarea zi.
„Ascuns în văzul lumii”, expoziţie de pictură şi sculptură, la Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”
“Tăbliţele de la Muzeul Judeţean din Buzău au până în 200 de ani vechime, iar ca dimensiuni sunt pe jumătate din formatul A4. Tăbliţele pe care le avem am putea să le localizăm în timp, în perioada lui Spiru Haret, cel care a reformat sistemul de învăţământ românesc”, a subliniat Daniel Costache.
Din punct de vedere istoric, tăbliţele cu ceară sau din ardezie reprezintă un hotar în evoluţia educaţiei. În prezent, atât elevii, cât şi profesorii au la dispoziţie pentru diseminarea informaţiilor multiple soluţii tehnice, de la gadgeturi, table interactive, laptopuri şi smartphone-uri, până la ochelari.
