Masca de la Buridava este cel mai valoros artefact din Vâlcea şi a revenit în capitala judeţului după trei ani în care a fost expusă în mari oraşe din lume.
Artefactul are o lungime de 20 de centimetri şi o lăţime de 12 centimetri şi a fost descoperit în urmă cu mai bine de patru decenii într-un sanctuar ridicat pe Colina Sacră a fostei cetăţi dacice Buridava. Masca este unul dintre cele mai interesante şi originale obiecte de pe vremea dacilor găsite până acum în România, fiind, totodată, o piesă unică în Europa.
“Masca a fost descoperită de către renumitul arheolog şi cercetător Dumitru Berciu pe acropolă, într-un templu, iar pe baza relaţiei stratigrafice această piesă este datată la sfârşitul secolului I î.e.n.”, spune Ionuţ Tuţulescu, curatorul expoziţiei, pentru AGERPRES, precizând că nu este vorba despre o mască mortuară, aşa cum s-a vehiculat, ci mai degrabă îndeplinea rolul de icoană, fiind posibil să îl reprezinte pe Marte, zeul războiului de la romani.
Cercetătorul Dumitru Berciu consideră că această mască l-ar reprezenta pe Hercule, iar mai nou se vorbeşte că această piesă ar reprezenta un import venit din lumea celtică, făcându-i pe muzeografi să conchidă că Buridava Dacică a avut un rol important atât în lumea greco-romană, ca şi în lumea celtică sau sarmatică.
Pe lângă masca dacică, în cadrul expoziţiei de la Muzeul Judeţean Vâlcea, vizitatorii au ocazia să admire şi alte numeroase obiecte vechi şi valoroase ce datează din diferite perioade ale istoriei acestei aşezări cunoscută încă din antichitate pentru exploatarea sării.
Ce face un muzeograf? La această întrebare sunt invitaţi să găsească răspuns tinerii maramureşeni, la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş
“Ocnele Mari reprezintă o mină de aur pentru arheologia românească (...) În zona Ocnelor Mari există singurul tell de epoca bronzului identificat la sud de Carpaţi, unde depunerea arheologică este de cel puţin patru metri. Există o succesiune de depuneri arheologice, o succesiune de niveluri de locuire, care încep odată cu eneoliticul dezvoltat, undeva pe la 4.500 î.Hr., şi se încheie undeva pe la secolul VI î.Hr. (…) Pe lângă acest bogat patrimoniu arheologic, putem observa şi afla informaţii esenţiale despre evoluţia arhitecturii în zona Ocnelor Mari. Aici putem vorbi de două biserici domneşti, putem vorbi de existenţa unei comunităţi înstărite datorită acestei resurse importante care este sarea“, a adăugat arheologul vâlcean. De asemenea, printre obiectele expuse se află şi o sabie a unui cavaler din perioada medievală, un tezaur monetar din vremea lui Mircea cel Bătrân, precum şi ceramică romană de lux, toate descoperite în localitatea vâlceană de-a lungul anilor şi care atestă cele mai vechi forme de exploatare a sării în zonă.
Expoziţia dedicată descoperirilor arheologice de la Ocnele Mari va fi deschisă timp de o lună.
