În calendarul popular românesc, prima lună a primăverii, martie, poartă numele de Mărțișor. Este lesne de înțeles că originea denumirii vine de la tradiția păstrată de sute de ani, de a dărui, la începutul primăverii, simboluri ale acestui anotimp, mici daruri la care trebuie atașat, neapărat, șnurulețul alb-roșu. În spațiul românesc circulă mai multe legende privind originea mărțișorului. Una dintre ele vorbește despre tânărul care s-a jertfit pentru a readuce oamenilor Soarele, întemnițat de un zmeu. Călătoria sa a durat trei anotimpuri, și abia la începutul primăverii flăcăul a dat de urma zmeului, pe care l-a confruntat și l-a doborât. Cu ultimele puteri, tânărul a eliberat Soarele, care s-a ridicat pe cer, a reînviat natura și a bucurat oamenii. Trupul viteazului a rămas, însă, pe zăpada imaculată, unde s-a scurs și ultima sa picătură de sânge. Astfel explică, această legendă, originea șnurulețului ăn două culori.
O altă legendă spune că firul mărțișorului ar fi fost tors pe munte, de Baba Dochia, care a pornit pe munte fără a ține cont că primăvara nu se instalase definitiv, iar vremea era încă schimbătoare.
Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, se spune că Primăvara a ieşit la marginea pădurii, la începutul lunii martie, şi a observat cum, într-o poiană, de sub zăpadă a răsărit un ghiocel. A vrut să-l ajute, dând zăpada la o parte, dar Iarna s-a înfuriat și a încercat să înghețe floarea. Primăvara a protejat-o cu mâinile ei, chiar dacă s-a rănit în mărăcini, iar câteva picături din sângele ei cald au curs peste floarea albă și a făcut-o să reînvie.
Mărțișorul rămâne, indiferent de origine, una dintre cele mai puternice tradiții românești, păstrate până în zilele noastre. La început o monede cu un șnur alb-roșu, în prezent el a căpătat felurite forme, cele mai multe simboluri ale primăverii sau ale norocului, cum sunt trifoiul, potcoava sau coșarul. În cele mai multe zone, el este dăruit copiilor, fetelor și femeilor. În Moldova, tradiția spune că mărțișorul trebuie oferit bărbaților.
Tot în funcție de zonă variază și perioada în care este purtat mărțișorul. Unii îl dau jos când se încheie Zilele Babei, alții la jumătatea lui martie, iar alții abia la sfârșitul lunii. Se spune că șnurul trebuie agățat într-un pom fructifer, pentru noroc, iar dorința pusă atunci se va împlini.
Sărbătoarea Mărţişorului se întâlnește și în Republica Moldova, dar și în zona Balcanilor la aromâni şi megleno-români, precum şi la bulgari (care o numesc Marteniţa), în Macedonia şi Albania.
