Acum aproape 34 de ani, Aurelia a fost abandonată pe o chiuvetă, la Spitalul Județean Ploiești. Tânăra își caută acum familia biologică

o tânără din prahova își caută familia biologică
Image
Ne vedem și pe Facebook!
Image
Rămâi conectat, cu Google News!

Aurelia a venit pe lume în primăvara lui 1990, iar din câte știe mama ei era, la acel moment, ea însăși o copilă. Fata povestește că a fost abandonată la doar câteva luni, în Spitalul Județean Ploiești, și a fost înfiată chiar de infirmiera care a găsit-o. Rămasă singură pe lume, tânăra își caută familia biologică. Apelul ei, publicat duminică pe rețelele de socializare, a fost distribuit de aproape 400 de persoane.

„Uneori viața bate filmul!

Cândva, prin anul 1991, povestea destinului meu a fost relatată in ziarul PRAHOVA LIBERĂ, ziar pe care poate mulți dintre voi l-ați citit atunci și poate știți deja povestea mea. 

La vârsta de numai 3 luni, se pare cā am fost găsită în spitalul Județean PLOIEȘTI dar nu oriunde, ci lăsată pe o chiuvetă într-un cabinet de infirmiere. Infirmiera care m-a găsit ulterior m-a și adoptat.

Numele meu la naștere a fost AURELIA și sunt născută la data de 14 martie1990. Știu despre mama mea biologică că se numea MANEA NELA, născută prin anul 1972, găsită mai apoi de autoritāti în PLOPENI PRAHOVA. Când m-a adus pe lume, se pare cā avea o vârstă destul de fragedă, era minoră, aproape 18 ani, iar numele ei NELA tind sā cred cā este derivat de la PETRONELA, IONELA...

Ceea ce mai știu este că acum aș mai avea încă alți frațiori, pe care tare mult mi-aș dori să îi cunosc.

Am mai aflat că ulterior mama biologică, după ceva timp, a venit acasă la noi să mă vadă, iar de atunci nu s-a mai întors niciodată.

Mereu m-am întrebat, oare cum a fost posibil ca ea să știe unde locuiam după adoptie?

Vă scriu acum tuturor cu inima strânsă, ca toți cei care ne căutăm familia, în speranța că voi avea și eu norocul multora de pe această pagină.

Eu am crescut singură și dintotdeauna mi-am dorit să mai am frați, este atât de greu să fi singur în această lume mai ales acum când nici părinții adoptivi nu mai sunt printre noi, singurătatea este tare grea.

Cred că nu ar exista bucurie mai mare pentru mine dacă aș reuși cumva cu ajutorul vostru, al tuturor, să îmi găsesc si eu familia biologică.

Vă rog să DISTRIBUIȚI anunțul meu poate cineva își amintește de mine sau de acel articol din ziar unde scria totul despre mine si despre familia mea biologică.

Vă mulțumesc!” este mesajul publicat de tânîrî pe pagina de Facebook Copiii niciodată uitați ai României.

 

Image