Scrijelit de metal pe asfalt, zgomot surd, enervant, constant, spart adesea de câte un fluierat urmat de un răcnet, miros greu de mâl, o clisă gri-lucios, lipicioasă, alunecoasă întinsă peste tot cât vezi cu ochii și niște gropi adânci, căscate periculos de aproape de trotuar, așa arată de câteva săptămâni o bună parte din centrul orașului Câmpina.
Utilajele uriașe se învârt pe loc, aparent haotic, și frământă sub roțile lor mari noroiul, bolovanii, speriind copiii aduși acolo de cei mari să vadă și ei măruntaiele orașului. La Câmpina a plouat trei săptămâni la rând și toată apa asta n-a reușit să spele urâtul care se ascunde de zeci de ani la cinci metri sub asfalt. Treci pe-acolo și te întrebi cu silă: de aici am băut eu apă?
Când s-au apucat de săpat, muncitorii de la Concivic și Arcade Bănești, care lucrează pe șantierul Hidro Prahova din centrul municipiului Câmpina, nu s-au așteptat să dea peste nenorocirea asta! Canalizarea era colmatată, iar toate deșeurile produse de partea aceasta de oraș s-au scurs în pământ.
Conductele de apă, vechi de 50 sau poate chiar 60 de ani, sunt atât de ruginite încât se sfărâmă la o simplă atingere, așa că nu este de mirare că, în timpul lucrăriilor, avariile au fost la ordinea zilei. Era suficient să te sprijini mai mult cu piciorul pe o astfel de conductă pentru ca aceasta să cedeze sub greutatea unui om nu prea gras.
Conductele ar fi trebuit să fie schimbate cu mult timp în urmă, dar cui i-a păsat, atâta vreme cât analizele arătau că apa este potabilă. Probele erau luate la plecare, din stația de tratare, nu de la robinetul consumatorului, dar a contat? Ce se întâmpla pe traseu și câtă mizerie se aduna într-un pahar, numai Dumnezeu știe.
Doar conducta principală este schimbată
“Căminele de ape menajere erau de fapt puțuri absorbante, nu erau legate la reţea, iar toată mizeria, deșeurile menajere s-au scurs în pământ, iar canalizarea este colmatată… nu se mai putea scurge apa. Atunci când a avut loc avaria, am decis să schimbăm întreaga conductă, dacă tot am făcut săpăturile. Cea veche oricum s-ar fi spart mai devreme sau mai târziu. Era atât de uzată și de ruginită…, ” a explicat Pavel Bejean, reprezentantul societății Arcade Bănești. Potrivit acestuia, însă, deși conducta principală a fost schimbată, calitatea apei care ajunge la consumator nu se va îmbunătăți prea mult pentru că ramificațiile care pleacă spre blocuri rămân la locul lor, vechi, mizerabile. În Câmpina, la robinet va curge tot apă cu gust de rugină și nămol.
Iadul de sub pământ
În centrul orașului se lucrează la mare adâncime, șanțurile sunt adânci de peste șase metri, iar muncitorii intervin cu teamă. Pământul este nisipos, alunecă la cea mai mică mișcare, iar prin conducta de canalizare se scurge continuu apă murdară care face și mai dificilă intervenția. De teamă să nu se întâmple din nou o nenorocire, precum cea de pe strada Crișuri, acolo unde este în desfășurare un alt punct de lucru, muncitorii sunt lansați în groapă cu ajutorul unei cuști din metal. Dacă pe marginea șanțului abia poți să respiri din cauza mirosului provenit din canalizare, acolo jos, în groapă este iadul … sub pământ.
Încă două săptămâni de chin
În zona centrală a orașului, vechile conducte de canalizare vor fi înlocuite cu unele din PAFSIN (fibră de sticlă), foarte rezistente, iar în rest vor fi aduse altele, din ceramică. Este o lucrare extreme de dificilă, dar care, cel puțin în zona Poștei Mici este pe final, promite Pavel Bejean. “În două- trei săptămâni terminăm aici, și apoi ne mutăm mai sus, spre intersecția de la hotel Muntenia,” a explicat Bejean. Urmează apoi cea mai dificilă porțiune, de care se tem toți, cea de pe Calea Doftanei, un tronson extrem de complicat, unde terenul este brăzdat cu tot felul de rețele, inclusiv cele de transport de produse petroliere care aparțin rafinăriei. “Singurul avantaj este că nu se va mai lucra la mare adâncime,” spune Bejean.
Nici pe strada Crișuri, acolo unde un muncitor a fost strivit de pământ, nu s-a lucrat la adâncime. Șanțul, spune Bejean, era adânc de un metru și jumătate, acesta a fost și motivul pentru care malurile nu au fost asigurate cu panouri. “Cine s-ar fi gândit că se poate întâmpla așa ceva la un metru jumate de groapă? Dar uite că s-a întâmplat. Este primul accident de muncă după trei zeci de ani de șantier. Și credeți-mă, am lucrat pe șantiere în Venezuela unde am făcut lucrări pentru o rafinărie, în Franța și în multe alte locuri. Dar, când este să se întâmple, se întâmplă. Ne asumăm!,” a mai spus Bejean.
Va urma
După ce utilajele Arcade și Concivic se vor retrage, în centrul orașului va trebui intervenit rapid cu reparații la carosabil, în caz contrar, o bună porțiune din Bulevardul Carol va fi patinoar! Acum este aproape imposibil să stai în picioare pe clisa aceea întinsă pe toată suprafața străzii. Pământul scos din șanț este lăsat la soare câteva zile pentru a putea permite apei să se scurgă. Abia apoi este încărcat în camioane și dus la groapa de gunoi. Nu este deloc un peisaj de vis, iar pământul mocirlos emană un miros irespirabil, dar este singura soluție pentru ca restul străzilor unde nu s-a intervenit încă să nu fie murdărite de mașinile care transportă deșeurile. Din păcate vorbim despre o lucrare de lungă durată, iar câmpinenii vor mai avea de tras până la sfârșitul anului viitor, când expiră termenul pentru finalizarea investiției.
