Muzeul Ceasului "Nicolae Simache" a organizat, cu prilejul zilei de 1 Iunie, microexpoziția ”Ceasurile copilăriei”, care cuprinde piese produse produse la ”Victoria ” Arad , în anul 1989, și create special pentru cei mici.
Temele de pe cadranele acestora sunt inspirate în special de lumea necuvântătoarelor și a poveștilor.
"Sunt prezenți căței, pisici, urși, ciocănitori, berze, clovni, prezentați într-un registru coloristic divers. Se remarcă ceasul cu decorația inspirată de fabula lui La Fontaine «Greierele și Furnica», unul dintre protagoniști mișcând arcușul viorii în ritmul secundelor, dar și cele cu mult îndrăgiții «dalmațieni» sau «motanul încălțat»", au transmis reprezentanții Muzeului.
Fabrica "VICTORIA" din Arad a fost înființată în anul 1951, fiind prima fabrică de ceasuri din România.
În primul an, unitatea a funcționat cu 50-60 de angajaţi, la început fabricându-se roţi dinţate, iar din anul 1954 s-a trecut la producţia de ceasuri deșteptătoare.
”Victoria” Arad era lider de piaţă în România, deşi preţurile practicate nu erau scăzute. Fabrica organiza exporturi în 27 de ţări de pe trei continente. Un ceas deşteptător costa între 15 şi 35 de lei, dar în funcţie de model putea depăşi 50-60 de lei, la ceasurile cu melodii. La Arad se produceau şi celebrele ceasuri cu cuc, însă comercializarea lor în sistemul comunist se făcea preferențial, mai reamintesc reprezentanții instituției de cultură, în prezentarea microexpoziției.
În 1989, cel mai productiv an din istoria societăţii comerciale, s-a ajuns la o producţie de 1.000.000 de ceasuri anual, iar numărul angajaţilor era de 1.300.
În primele luni ale lui ’89 au fost introduse în producţie două noi modele de ceasuri: un ceas de voiaj şi un ceas deşteptător pentru copii, realizat în două variante constructive, aceste produse fiind caracterizate de parametri tehnico-funcţionali superiori.
Fabrica de la Arad a produs şi mecanisme pentru industrie şi componente pentru mecanica fină. Un liceu din Arad a fost înfiinţat special pentru a furniza forţă de muncă fabricii în plină dezvoltare, care în ultimul an de comunism nu mai făcea faţă comenzilor.
La zece ani de la Revoluţie, fabrica acumulase datorii de 30 de miliarde de lei, iar numărul angajaţilor a scăzut cu 1.000. A mai fost ţinută în viaţă, reprofilându-se şi diversificându-şi producţia spre mecanisme pentru industria auto şi petrolieră şi contoare de apă.
Sursa foto: Muzeul Ceasului "Nicolae Simache"
