Acum 100 de ani, în vara anului 1914, un tânăr sârb, Gavrilo Princip, trăgea focurile de pistol care aveau să aducă „Apocalipsa”. Numele său a fost repede uitat. Milioane de oameni îşi pierdeau viaţa în tranşee, lumea trecea prin foc şi sabie, iar patru ani mai târziu, când măcelul s-a sfârşit, pacea nu avea să se dovedească decât un scurt armistiţiu până la o nouă conflagraţie mondială, încă şi mai sângeroasă decât prima. După care a urmat Războiul Rece, conflictul continuând încă o jumătate de secol, până la căderea Zidului Berlinului.
Secolul XX s-a dovedit a fi cel mai sângeros din istorie. Aşa a fost cu prima mare învolburare a omenirii care a înregimentat, la modul absolut, şi naţia română. Războiul cel Mare fusese, mai întâi, o aşteptare prelungă, o ardere mocnită şi întreţinută intermitent. Deodată, a venit clipa aceea care a aprins vâlvătaia.
Războiul, ca acţiune umană nimicitoare, reprezintă faţa dezagreabilă a omenirii, în care oricine poate citi limitele noastre. Din primii săi zori, omul a avut mereu de împărţit câte ceva cu sine şi cu semenii. Evoluţia lui, pe scara civilizaţiei, a creat, cu timpul, nenumărate inechităţi şi ambiţii. De aceea, problema conflictelor belicoase a devenit preocupantă şi în plan teoretic. Istorici, filozofi şi alţi exegeţi au căutat răspunsuri plauzibile, care să dovedească baza sau esenţa războaielor.
Concluziile sau evaluările făcute n-au putut influenţa, stopa şi nici măcar diminua tendinţa spre violenţă distrugătoare a omului. Simplist, s-a considerat că toate vietăţile pământului s-au războit şi se războiesc între ele pentru hrană, expansiune teritorială şi întâietate.
Experţii au apreciat că de cca 5.500 de ani, în lume au avut loc peste 14.500 de războaie şi că, drept urmare, cam la 138 de zile se declanşează câte un război. În realitate, existenţa focarelor sau a stărilor conflictuale poate lua oricând forma unui război, aserţiune care este la fel de valabilă şi azi, conducând la ideea că războiul este o stare desfăşurată aproape continuu.
În structura participativ-competiţională a primei mari conflagraţii, pe care a cunoscut-o omenirea, declanşată de incidentul-pretext al asasinării, la Sarejevo, a principelui Franz Ferdinand şi a soţiei sale, România a plătit şi ea un greu tribut. A luat parte efectiv cu peste 1.000.000 de combatanţi (12,8 % din populaţia ţării) şi avut de suportat un efort economic în valoare de 72 de miliarde de lei aur. Din această sumă, Comisia de Reparaţii a Conferinţei de Pace de la Paris a recunoscut mai puţin de jumătate (31.099.853.761 lei aur, în condiţiile în care, la acea dată, un leu aur era egal cu 0,32258 gr. aur).
În februarie 1921, delegaţia noastră a prezentat acestei Comisii un document prin care se arăta că armata română a avut în război 335.000 morţi şi dispăruţi, precum şi 74.941 invalizi, la aceste cifre adăugându-se peste 650.000 persoane decedate din diferite cauze. În total, se confirmă aşadar peste 1.000.000 de oameni.
Dacă, firesc, se cumulează, la toate aceste date, diferenţele din dobânzi, comisioane si altele, rezultă că, în Primul Război Mondial, România a acumulat o datorie faţă de Anglia, SUA şi Franţa, în lei actuali, de 13,8 miliarde.
La aceste pagube majore, trebuie avute în vedere şi pe cele reprezentate de valoarea Tezaurului României, depus spre păstrare la Moscova, de teama ocupanţilor. Suma calculată a acestuia se ridică la 314.580.456,84 lei aur. Nerecuperarea lui, decât parţială, rămâne o dureroasă restanţă a istoriei, pe care Primul Război a generat-o şi de care avem datoria să luăm aminte.
Sigur că schiţa înfăţişată aici, cu totul incompletă, relativ la dimensiunea pierderilor româneşti, reprezintă o formă de bilanţ cu multe lacune şi puţin semnificativ. Ea poate încorpora însă o valoare morală sau se poate constitui ca un subiect de meditaţie profundă, pentru oricare dintre noi, în virtutea căruia atributele omului şi înzestrarea lui ca atare trebuie concentrate mereu mai mult spre găsirea acelor soluţii care să promoveze pacea şi înţelegerea între toate popoarele lumii.
Bilanţul celor 52 de luni ale Primului Război Mondial înfăţişează cifre zguduitoare. Tragedia trăită de omenire în acest interval cuprinde, printre altele: antrenarea treptată în război a 28 de state, mobilizarea a aproximativ 75 milioane de oameni, 10 milioane de soldaţi morţi, 9 milioane de orfani de război, 5 milioane de văduve de război, 331,6 miliarde de dolari-cheltuieli militare directe ale beligeranţilor, 225 de miliarde de dolari-datoria statelor beligerante, 36,9 miliarde de dolari-pagube pricinuite de război.
