Zoe Dumitrescu-Buşulenga a fost un reputat eminescolog, autoare a numeroase volume de istorie literară, literatură comparată și istoria culturii, academician care, la 85 de ani, s-a retras la mănăstirea Văratec.
Născută la 20 august 1920, în Bucureşti, Zoe Dumitrescu - Bușulenga a urmat cursurile Școlii Centrale și, în paralel lua lecții de muzică la Conservatorul „Pro-arte”. A iubit foarte mult muzica însă a renunțat la această pasiune după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
Este înscrisă la studiile superioare juridice și filologice de la Universitatea București, obținând diplome în anglo-germanistică și istoria artelor dar și în științe juridice, scrie activenews.ro.
Despre această perioadă a vieții, Bușulenga mărturisea: „Pentru mine însă, important era, la început, să driblez noua doctrină care încerca să se încuibe la noi… marxismul, dublat, firește, de ateism. Am intrat în facultate într-o vreme amarnică… Eminescu era făcut socialist, toată cultura românească se transforma într-o cultură pre-comunistă. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se făcea la cursuri. Studenții au simțit imediat asta, omul tânar înțelege repede aceste lucruri, și atunci toți veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindcă el era ținta tuturor. Încercam să-l arăt în lumina adevarată, cât se putea, fiindcă eram controlați. Am făcut tot felul de acrobații, de interpretări de text, ca să ajungem indirect la adevăr; acestea s-au spus cu jumătate de gură.”
Și tot ea descria suferințele cumplite îndurate de ea și familia sa: „În 1947 ne-am trezit că pierdem tot. Ni s-au luat casele, pământurile, tata a pierdut și pensia, a trebuit să-l ascund, pentru că fusese subsecretar de stat în guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de război, o soră a mamei avusese soțul împușcat în munți de Securitate… Eu am rămas pur și simplu pe drum. A fost o perioadă pînă în 1964 în care am trăit un infern cultural.(…) Biblia figura ca primă carte în Bibliografia dată de mine”.
19 august 1881, s-a născut marele compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog român George Enescu
Zoe Dumitrescu – Bușulenga a cochetat și cu politica comunistă, după ce, în 1966, a devenit membră a Partidului Comunist Român, în perioada 1969 – 1974 a fost membră în CC al PCR, și a fost, în două rânduri, deputată în Marea Adunare Națională, în mandatele 1975 – 1980 și 1980 – 1985.
Într-o evaluare a evoluției culturii, spiritualității și vieții, în general, din România, Bușulenga afirma: „Azi, pentru mine personal, pentru cei puțini rămași din generația mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranță, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aș vrea să spun că s-a și prăbușit. Suntem însă neliniștiți, puțin nedumeriți, suntem și triști; ceea ce se petrece pe planetă nu-ți dă senzația unei liniștiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbușirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc că omenirea să-și revină din această clipă de orbire, care cam durează.”
Marile mele iubiri ale doamnei Bușulenga, după cum mărturisea, au fost Eminescu și Enescu, iar bărbatul vieții sale a fost soțul ei, Apostol Bușulenga, un om admirabil, de o cultură clasică remarcabilă, care cunoștea latina și greaca, un om lângă care a petrecut 45 de ani minunați.
La vârsta de 85 de ani a ales să se retragă la Mănăstirea Văratec, unde a fost călugărită chiar de către Părintele Justin Pârvu.
Zoe Dumitrescu - Bușulenga avea să treacă în eternitate, la 5 mai 2006, trupul său fiind înhumat în cimitirul Mănăstirii Putna.
