Muzeul de Artă Ploieşti găzduieşte o expoziţie inedită de pictură şi desen cu ochii închişi a artistei Doina Mihăilescu. În prezenţa pictorului, la vernisajul de săptămâna trecută al expoziţiei „Necuprinsul" au luat cuvântul Raul Petrescu , viceprimar al Ploieştiului, Florin Sicoie, directorul Muzeului de Artă Ploieşti şi critical de artă Oliv Mircea care a prezentat ciclul de lucrări care curpind "necuprinsul" într-o viziune personală şi anume "Dansul îngerului", "Pustia lui Iov" şi "Desene cu ochii închişi".
"Expoziţia ca atare este un studiu lărgit în legătură cu Îngerul Învierii, care apare într-una dintre reprezentările pictorului şi apoi sunt variaţiuni în care îngerul apare în diferite ipostaze, atins de lumina neînserată . Aceste lucrări sunt completate convergent de faptul că autoarea încearcă un experiment de desene cui ochii închişi, anume încearcă să dezvăluie structura, pattern-ul pe care îl are interior şi din care se naşte mereu chipul îngerului ca interpretare hermeneutică şi înţelegere a lumii. Nu suntem la nivelul metaforei sau al teologiei, al unei teme culturale, ci la un exerciţiu de experienţă spirituală în zona prezenţei şi înţelegerii angelice. Autoarea lucrărilor dezvoltă forme plastice care sunt ale culturii bizantine şi analizează într-o manieră canonică şi personală în acelaşi timp . N-aş vrea ca expoziţia să fie percepută doar ca un fapt teologic, titlurile sunt metafore literare şi bineînţeles este vorba despre un studiu plastic foarte important", a afirmat Oliv Mircea.
Într-adevăr, îngerii din pictura Doinei Mihăilescu au chip, o gestică sugestivă, uneori cu aripi doar conturate în desen, pe pânză simplă, ca o plutire în aer, fiecare exprimând o altă stare. " Să-ţi asumi în lumea contemporană chipul îngerului, ca plastician, aparent poate să fie un risc, dar totul vine dintr-un curaj şi un elan al sufletului . Această expoziţie este continuarea unui ciclu de expoziţii pe care le-am avut în Italia, axate pe memoria verticală, adică întreaga creaţie ca sens al verticalităţii şi al întâlnirii cu Dumnezeu. A fost o mare problemă pentru mine să dau chip îngerului, eu fiind iconar, dar fără să fie vorba de icoană. Chipul îngerului nu are o reprezentare prestabilită, dar nici de un abstract nedefinit şi fără chip. Conduc secţia de pictură-restaurare la Facultatea de Arte de la Universitatea de Vest din Timişoara şi icoana m-a ajutat foarte mult în acest tip de expresivitate plastică. Am ţinut să aduc această expoziţie la Ploieşti în memoria tatălui meu, care era ploieştean", ne-a dezvăluit Doina Mihăilescu.
Un experiment interesant şi profund realizat de pictor cu ochii deschişi şi închişi deopotrivă, care tinde să aducă în concret "necuprinsul" pentru a risipi peste noi neînserata lui lumină...
Roxana Manolache
