Nu știu dacă vouă vi s-a întâmplat, dar eu am pățit-o. Am uitat poanta de la banc sau și mai grav, am spus-o, dar nu a râs nimeni. Pentru că am spus-o fad, fără har. Sincer, nici mie nu mi-a venit să râd.
Dacă pățești o dată, de două ori chestia asta, sigur nu mai deschizi gura în public, nici măcar să povestești cum a fost în concediu.
Dar, nu uita că totul ține de antrenament, la fel ca în sport.
Nici un mușchi pe care îi admiri în fotografii sau la cei din jurul tău, nu s-a dezvoltat de azi pe mâine. Au fost lucrați, antrenați până ca tu să-i remarci. Frumos rezultat, grea muncă.
Așa e și cu talentul de a povesti.
Citeşte continuarea pe blogul EduStory.