Un băiat din Ploieşti trăieşte o adevărată traumă după despărţirea părinţilor, devenind motiv de dispute în instanţă, obiectul mai multor sentinţe şi al unor executări silite, obligat la şedinţe de consiliere psihologică şi, probabil cel mai traumatizant, ajungând să petreacă mai multe zile într-un centru social din municipiu.
Drama a început acum câţiva ani, odată cu despărţirea părinţilor. Micuţul, acum în vârstă de 8 ani şi jumătate, a rămas cu tatăl său, cel care s-a ocupat ireprosabil de cresterea si educatia sa, inca de cand a fost adus din maternitate si care reclama ca mama, care avea o relatie extraconjugala din care au rezultat alti doi copii, n-a fost foarte implicată în viaţa băiatului. La rândul său, mama reclamă că fostul soţ nu a respectat obligaţiile asumate în momentul divorţului şi nu i-a permis acesteia să îşi viziteze fiul conform programului convenit, având o atitudine sfidătoare şi încercând să-i inoculeze celui mic ideea că ea nu-l iubeşte sau cel puţin nu la fel de mult ca pe fraţii vitregi mai mici. În toamna lui 2016, femeia l-a avertizat pe fostul soţ că se va adresa unui executor judecătoresc, pentru punerea în practică a prevederilor privind programul de vizite din convenţiei de divorţ. Cererea de executare silită a fost depusă în noiembrie 2016 şi aprobată de Judecătoria Ploieşti în decembrie. Pentru cine nu e obişnuit cu asemenea speţe cu siguranţă va suna ciudat, însă în ianuarie 2017 s-a încercat executarea propriu-zisă, adică luarea minorului de la tată şi ducerea lui la domiciliul mamei, însă copilul a fost cel care s-a opus. Pe cale de consecinţă, executorul judecătoresc a sesizat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, care, mai departe, a solicitat în instanţă includerea copilului într-un program de consiliere psihologică, pe o perioadă de şase săptămâni, solicitare aprobată. Tatăl a contestat executarea silită, a câştigat pe fond, însă în cele din urmă, în vara lui 2018, Tribunalul i-a dat câştig de cauză mamei,bazându-se şi pe raportul psihologului în urma consilierii, care arăta că, în prezenţa tatălui, minorul este reţinut şi refuză să coopereze cu mama sa.
Acesta nu este, însă, singura situaţie litigioasă din această poveste. În 2016, femeia a cerut şi custodia, procesul a durat destul de mult iar Judecătoria Ploieşti a dat în decembrie 2017 o sentinţă prin care a dispus stabilirea domiciliului minorului la mamă. Obligat să îl predea, de data aceasta nu doar pentru o vizită, ci pentru o perioadă mult mai îndelungată, tatăl l-a dus la domiciliul mamei, însoţit de martori, însă din nou copilul s-a opus. În consecinţă, mama a cerut o nouă procedură de executare silită, fiind din nou sesizat DGASPC-ul şi de data asta dispunându-se includerea copilului într-un program de consiliere psihologică de trei luni.
Sătulă după o lungă aşteptare, femeia, însoţită de avocatul Adrian Georgescu, a încercat pe 13 decembrie să ia copilul de la scoala, în momentul în care acesta ieşea de la cursuri. Era insotita de catre parintii sai si de avocatul Adrian Georgescu. La iesirea din curtea scolii il astepta si tatal copilului deoarece acesta s-a ocupat zilnic de ducerea si preluarea copilului de la scoala. Insă lucrurile au degenerat în momentul în care copilul a iesit de la scoala, mama impreuna cu parintii acesteia si cu avocatul au tras de copil si l-au bruscat iar baiatul a inceput sa se zbata si sa tipe. Un echipaj al Politiei Locale a intervenit pentru a nu mai fi bruscat si traumatizat copilul de catre mama sa si de catre avocatul acesteia iar ulterior au intervenit si politistii de la Sectia 4 a Politie. Iată cum descria Poliţia Locală Ploieşti incidentul, într-un comunicat trimis în ziua respectivă: „Polițiștii locali au procedat la identificarea adulților, aflați în dispută pentru custodia copilului, precum și a avocatului care o însoțea pe mama acestuia, solicitându-le să dea dovadă de un comportament civilizat. La apariția minorului, mama a început să tragă de copil, care a intrat în panică și a început să plângă. Polițiștii locali au luat măsuri pentru aplanarea conflictului până la sosirea lucrătorilor Secției nr. 4 Poliție”. În urma scandalului, băiatul de opt ani şi jumătate a ajuns la DGASPC şi a fost ţinut, până pe 17 decembrie, în Centrul „Cireşarii” din Ploieşti. Mama a preferat sa il includa pe copil in Centrul de Plasament Ciresarii , care este un centru de primire in regim de urgenta a copiilor abuzati, neglijati si exploatati, decat sa accepte un program etapizat de refacere a legaturilor personale cu minorul, refuzand sa mearga inclusiv la programul de consiliere psihologica cum a stabilit Instanta de judecata in Hotararea nr. 7584/2018 . Toate astea s-au intamplat deoarece in urma mai multor executari copilul nu a dorit sa se duca la mama lui, dorind sa ramana in continuare cu tatal.
Practic, de câţiva ani, în toată această dispută surdă dintre părinţii biologici, cel care suferă cel mai mult este copilul. Din păcate, cazul nu este nici pe departe singular, mii de copii din România fiind în aceeaşi situaţie tristă, în care uneori dorinţele sau interesele lor au de suferit. Ce diferenţiază această speţă de altele este că, în toată această dispută, minorul a ajuns pentru câteva zile, contra voinţei sale, la casa de copii, în timp ce tatăl şi mama continuă disputa, fiecare cu acuzaţii pentru celălalt. În documentele transmise instanţelor de judecată, ea susţine că tatăl încearcă să-l intimideze pe copil şi să-i insufle o ură faţă de mamă. În replică, el susţine că a avut grijă de copil inca de la nasterea acestuia, că se ocupă de educaţia lui, înscriindu-l la o şcoală privată, de perspectivă, că se ocupă de programele extracurriculare şi sportive, copilul făcând un sport de performanţă, cu rezultate notabile şi că, în mare parte din timp, mama n-a fost interesată de băiat. El reclamă că mama a încălcat prevederile legale în momentul aşa-zisei executări de pe 13 decembrie, prin faptul că s-a prezentat însoţită de un avocat şi nu, cum era normal, de un executor, amintind şi că, pe durata consilierii psihologice, procedura de executare trebuia suspendată.
Oare este legal? Este moral? Sau este doar o ambitie a mamei?
