Universitatea Oxford, unul dintre liderii mondiali în învățământul superior, este ținta celor mai buni absolvenți din lumea întreagă. Numeroși tineri români de excepție, inclusiv ploieșteni, au ales, de-a lungul anilor, să studieze acolo, reușind să se numere printre cei admiși datorită unor performanțe excepționale obținute în liceu.
Citiți și: Alexa Tudose, eleva de aur a C. N. "I. L. Caragiale" Ploiești, a fost admisă la Oxford
Citiți și: Încă un elev ploieștean a fost admis la Oxford
Ceea ce puțini știu, însă, este că și printre profesorii de la Oxford se numără români. Unul dintre ei este Alis Oancea, o prahoveancă originară din micuța localitate Jugureni, care a ajuns, din micuța elevă fascinată de "mama, învățătoarea cu puteri magice", a ajuns dascăl, formator de cadre didactice, iar în prezent cercetător în educație, filosofie și meta-cercetare, la cel mai înalt nivel.
La jumătatea anilor '90, Alis Oancea termina Liceul Pedagogic din Ploiești și se îndrepta spre Universitatea București, acolo unde și-a început, la scrut timp după absolvirea la specializarea "Pedagogie", din 1998, cariera universitară. În CV-ul său se regăsesc urmează specializări postuniversitare complexe, în urma cărora deține două titluri de magister și două doctorate, la Universitatea din București (UB), respectiv la Universitatea din Oxford (UO): masterat în ”Management și administrație școlară” (1999, UB), Master of arts (UO, 2016, titlu onorific), doctorat în științele educației (2006, UB), doctorat în educație (2009, UO).
În vara anului trecut, cu prilejul ceremoniei prin care Universitatea de Vest din Timișoara i-a acordat prof. univ. dr. Alis Elena Oancea titlul de "Doctor Honoris Causa SOCIALIUM SCIENTIARUM", prahoveanca devenită unul dintre membrii de elită ai echipei de la Universitatea Oxford povestea cum a apucat pe acest drum, care a început într-o clasă cu predare simultană și a dus-o atât de departe:
"Sala de clasă avea parfum de școală, ca toate școlile de sat din copilărie: miros de dușumele proaspăt lustruite, hârtie de carte, praf de cretă și un fior de fân uscat dinspre curtea înierbată. Ferestrele înalte înrămau ramuri încărcate cu prune coapte, nuci și vârfuri de porumb din grădina școlii. Coastele satului îmbrățișau școala, cu căminul cultural și biblioteca sătească de cealaltă parte a drumului și cu mica bisericuță abia ghicită de cealaltă parte a văii, printre pomi. Pereții clasei erau acoperiți cu panouri lucrate în lemn, afișiere luminoase și un alfabetar pictat de mână.
La zece ani stăteam în a treia bancă pe rândul din mijloc și, în loc să îmi văd de analiza critică a «Anemonelor» lui Luchian, mă jucam cu vârful cozilor împletite și priveam fascinată. Învățătoarea plutea de la un rând de bănci la altul, ca prin farmec. Elevii clasei întâi se luptau cu liniuțe și bastonașe și mâinile lor nesigure aveau nevoie de călăuză. Clasa a doua descoperea înmulțirea, iar învățătoarea îi ajuta să lucreze cu mulțimi de obiecte. În clasa a treia, tocmai discutaserăm modurile de expresie artistică în pictura lui Luchian și acum scriam anevoios o compunere despre «Anemone». Iar cei dintr-a patra explorau felul în care formele de relief sunt reprezentate pe hartă. Și, incredibil: învățam cu toții, nu numai la obiectul de studiu respectiv, dar și despre cum să ne descurcăm într-o lume socială complexă în care suntem confruntați simultan cu cerințe și fluxuri de informație multiple. Învățătoarea orchestra fiecare lecție în așa fel încât fiecare grup să alterneze între interacțiune directă și activitate independentă. Alter-ego-ul meu de zece ani era captivată: ce minunat o fi să poți face asta"!
Așa cum mărturisește, acest drum uimitor i-a fost arătat chiar de părinți. "Învățătoarea aceea cu puteri magice era mama – o absolventă de filosofie care se întorsese în satul natal ca să îi educe copiii și care, de-a lungul anilor, a atins cea mai înaltă măiestrie profesională și a coordonat colaborări profesionale regionale. Panourile, afișierul și alfabetarul de pe pereți erau făcute cu migală de tata, un profesor de română desăvârșit, cu care aveam lungi dezbateri asupra nuanțelor gramaticale și de limbaj, de-a lungul vacanțelor de vară, când stăteam pe pervazul ferestrei ca să iau notițe în registrul prisăcii, în vreme ce tata cerceta stupii de albine. Împreună, părinții mei au condus cele patru școli din comună vreme de patru decade. Nu mai sunt mulți localnici care să nu le fi fost elevi. Laolaltă, mama și tata au adunat aproape 85 de ani de 18 experiență de predare. Pasiunea lor pentru profesia didactică m-a inspirat să construiesc o carieră, care să combine educația cu filosofia și arta scrisului.
Exemplul părinților mei mi-a demonstrat că profesionalismul nu este o simplă diplomă, ci un mod de a fi; că educația poate, într-adevăr, să transforme vieți și că întotdeauna cunoașterea rămâne provizorie și trebuie interogată continuu. După școala din Jugureni, am studiat apoi la Liceul Pedagogic din Ploiești, la Universitatea din București și la Universitatea din Oxford pentru a deveni mai întâi învățătoare, apoi formator al cadrelor didactice, și în cele din urmă, cercetător în educație, filosofie și meta-cercetare. Până în ziua de azi, interesele mele academice și profesionale s-au întors mereu la cele trei teme inspirate de experiențele formative ale copilăriei: fundamentele filosofice ale educației și ale cercetării educaționale; profesionalismul personalului didactic și dinamica cercetării și a cunoașterii. Permiteți-mi să folosesc timpul rămas pentru acest discurs explorând aceste trei teme și oferind câteva propuneri pentru viitor", mai spunea prof. univ. dr. Alis Oancea în discursul susținut la Timișoara.
Potrivit prezentării realizate de reprezentanții Universității de Vest, cu același prilej, prahoveanca este "o remarcabilă specialistă în domeniul ştiinţelor educaţiei, o cercetătoare de elită a acestui domeniu, una dintre cele mai proeminente personalități academice din Diaspora. S-a preocupat în mod special de problematica filosofiei educației și a politicilor de cercetare, impunându-se prin cercetările și preocupările sale în politici de evaluare a impactului cercetării, epistemologie, etică și filosofie a educației, politici educaționale în învățământul superior".
În prezent, este profesor de Filosofia educației și politici de cercetare (din 2016) la Universitatea din Oxford, Departamentul de Educație, Kellogg College, fiind și directorul de cercetare al departamentului și al facultății (din 2017, 2012-2016 director adjunct). Este, de asemenea, Senior Adviser pentru impactul cercetării al Universității Oxford (din 2017, ocupând și între 2012-2013 această funcție).
Sursa citată menționează că Departamentul de Educație este primul clasat în Marea Britanie între departamentele universitare de profil, cu un buget al portofoliului de cercetare de peste 15 milioane de euro.
Sursa foto: uvt.ro
