Cazul elevului care și-a înjunghiat profesoara, în clasă, a cutremurat o țară întreagă. Mai grav decât evenimentul în sine, care se putea transforma într-o tragedie, este că astfel de violențe nu reprezintă ceva nemaivăzut în școlile din România. Și chiar mai grav este că nu vorbim despre un fenomen recent, ci despre unul care, de ani buni, nu poate fi combătut.
Mulți au comentat cu privire la incidentul zguduitor de zilele trecute, petrecut într-un liceu din Capitală. Una dintre cele mai elocvente remarci este însoțită de istorisirea scriitorului Petre Crăciun, fost dascăl al CNMV, pe vremea aceea Liceul “Mihai Viteazul”. Relatarea acestuia arată că, în ciuda măsurilor implementate de-a lungul anilor, gradul de siguranță în școli este comparabil cu cel de acum zeci de ani. Au trecut decenii și astăzi, ca și atunci, oricine rău intenționat poate intra oricând înarmat într-o unitate de învățământ. Iar deznodământul ține numai de... noroc.
“În urmă cu 30 de ani eram profesor de istorie la Colegiul Național «Mihai Viteazul», din Ploiești. Era prin 1991 sau 1992.
Predam la o clasă mare, cred că erau a XI-a sau a XII-a. Ușa clasei s-a deschis cu zgomot și am apucat să văd doi vlăjgani care s-au oprit în ușă. Unul dintre ei a scos un pistol (în clipa aceea nu am știut de fel de armă este) și a tras spre mine, care eram în fața clasei. Nu spre elevi, ci spre mine. Am auzit un zgomot care putea fi fatal și am apucat să mă feresc. Elevii au înmărmurit. Mi-am dat seama că nu se întâmplase nimic definitiv (deși în clipa aceea te puteai aștepta la orice) și am fugit pe coridor după cei doi intruși. Nu știu ce voiam să fac... Pur și simplu eram revoltat că se putuse întâmpla asta în cel mai mare liceu din oraș.
Nu i-am prins și a fost bine așa. Poate mai mâncam și bătaie.
Am revenit în clasă. Copiii încă nu își reveniseră. Târziu s-au auzit murmure de uimire. Și întrebări: «Îi știe cineva?», «Ce doreau?». Și multe altele.
Am anunțat direcțiunea în pauză și toți au împietrit. Era evident că se putea întâmpla oricui, orice. Iar profesorii au realizat asta. Acum fusese (probabil) un pistol cu aer comprimat sau cu capse (cine știe?), dar putea fi o armă letală. Putea fi un cuțit, nu?
S-au făcut niște cercetări care au arătat că erau doi elevi-problemă care terminaseră recent liceul și doreau să stârnească panică. Eu nu le fusesem profesor, eram pur și simplu o victimă colaterală”, a povestit Petre Crăciun.
Acesta amintește că, “după 1989, a fost o stare de anomie și de degringoladă în multe unități de învățământ. Unii profesori fuseseră alungați de elevi, școlile nu mai erau păzite, începuse să fie posibil orice”, dar subliniază că ”pe termen lung, nu s-a schimbat nimic esențial”.
„După trei decenii, este posibil ca un elev să vină în clasă cu o armă albă și să pună în pericol real viața unei profesoare. Dar dacă îl supăra un coleg, o colegă?
Cum este posibil să acceptăm o astfel de stare de nesiguranță în școli? Mă pun în pielea părinților care nu știu cât curaj mai au să își trimită copiii la școală.
Facem ceva pentru că ceea ce s-a petrecut la Liceul «Ion Creangă» să nu se mai repete sau minimalizăm evenimentul și îl uităm când va apărea un altul mai nou?
Mă tem că nu vom face nimic, cum nu facem de trei decenii.
Aici nu vorbim de o întâmplare. Cine vine de acasă cu un cuțit nu o face pentru a ascuți nuiele”, a comentat acesta cazul elevului care și-a înjunghiat profesoara.
În 2019, la Colegiul “Spiru Haret” din Ploiești, o profesoară a fost înjunghiată de un fost elev, pe holurile liceului, în apropierea cancelariei. După trei ani, instanța a decis, în acest caz, condamnarea agresorului, dar și că Ministerul Educației Naționale și Colegiul Național "Spiru Haret" din Ploieşti nu răspund în calitate de parte responsabilă civilmente.
Hotărârea definitivă a fost pronunțată în iulie 2022, iar în septembrie, în același colegiu, un minor care se pare că nici măcar nu era elev al liceului a fost depistat în incinta școlii cu un cuțit asupra sa.
Urmăreşte pagina de Facebook „Telegrama” pentru ştiri şi analize de ultimă oră!
Sursa foto: Facebook/ Petre Crăciun
