”Vestea dispariției doamnei Vasilica Mareș m-a surprins enorm! Este foarte greu să înțelegi și mai ales să accepți ceva de neînțeles și de neacceptat!
Am cunoscut-o în diferite ipostaze: șef al Oficiului de Telefonie Mizil, consilier local, mamă, om!
Chiar dacă influențele nefaste și deloc neîntâmplătoare ce au împărțit românii acestei țări în mai multe tabere au afectat relația noastră în ultima perioadă, calitățile incontestabile pe care i le-am descoperit mă obligă la actul de dreptate și adevăr pe care imaginea dânsei o merită!
Cu câțiva ani înainte de 1989 redactam și realizam emisiunile locale ale postului de radioficare Mizil pe care le transmiteam din centrala Oficiului de Telefonie Mizil condus de dânsa!
Așa am cunoscut-o!
Rigorile relațiilor de atunci pe care conducătorii instituțiilor le aveau cu angajații aveau alte conotații decât acum! Atmosfera pe care am descoperit-o aici m-a frapat și m-a obligat să cred că respectul și zâmbetul, ce domneau peste tot, nu se datorau unor măsuri dure, coercitive ci, dimpotrivă! Doamna Mareș își impunea personalitatea și punctele de vedere ce abundau în orice ocazie, prin inteligență, diplomație, sinceritate, bunătate, profesionalism!
Avea un debit verbal inepuizabil și un fel deosebit de a comunica și a-și exprima ideile! Argumentele și tot ce avea de spus erau șnuruite pe nerăsuflate, dând impresia că vrea să impună cu orice preț adevărul eliminând din start orice pierdere inutilă de timp! Normal, timpul înseamnă viață!
A fost timp de patru mandate, adică 16 ani, consilier local! Fiind de profesie economist a făcut totdeauna parte din comisia Buget Finanțe, o comisie cu responsabilități majore în activitățile de investiții și dezvoltare ale orașului!
Deseori îmi aducea la cunoștință diferite probleme ale oamenilor pe care le constata! Avea o plăcere în a sta de vorbă cu oamenii, în a le descoperi neajunsurile, ideile, gândurile și tot cu plăcere se implica în rezolvarea problemelor lor!
Ar fi trebuit ca și în acest mandat să fie consilier local, dar a fost eliminată. Cu siguranță liniștea interioară nu ar fi avut de suferit, iar implicarea în problemele obștii ar fi făcut-o în continuare utilă!
Era o femeie frumoasă, distinsă, demnă!
Dispariția prematură a soțului, pe care deseori îl elogia, i-a marcat întreaga existență. Prin felul exemplar prin care, singură fiind, și-a îngrijit cei doi copii, și-a demonstrat adevăratele calități, a demonstrat cât de puternică și mare luptătoare este!
Din păcate nu la fel a procedat cu boala ce i-a pătruns în corp și care în final a răpus-o!
S-a întâmplat foarte departe, undeva în America, într-un mare spital unde fiica dânsei este un eminent medic și profesor universitar!
S-a întâmplat în vremea colindelor și a sărbătorilor de iarnă!
S-a întâmplat în vremea ninsorilor și a zăpezilor ce acoperă totul în alb, oamenii devenind mai sensibili, mai buni, mai înțelegători și mult mai iertători!
În lumea iertării se întorc binele, dragostea și rostul adevărat de a fi!
De obicei în prima zi a anului o sunam să îi spun "La mulți ani!", sănătate, o viață cât mai lungă și lipsită de griji!
Nu mai pot face asta, dar vreau să-i spun acum că am prețuit-o, am respectat-o, am îndrăgit-o!
Pentru ceea ce nu am putut să fac îi cer iertare!
Cu siguranță că acolo unde acum este, ajung colindele și dorințele oamenilor de pe întreg pământul, iar adevărul, dreptatea și lumina lor o vor face să zâmbească!
Dumnezeu s-o ierte!”
Emil Proșcan
Decembrie 2018
{gallery}vasilica_mares{/gallery}
{gallery}peisaj{/gallery}
