„Telegrama” încheie astăzi serialul istoric care scoate la lumină informaţii rare despre întoarcerea armelor împotriva trupelor germane şi luptele duse în zona Ploieşti în 1944.
Luptele din zona Păuleşti au căpătat o amploare mare începând din seara zilei de 29 august 1944. Detaşamentul 18 pază ocupă şoseaua Ploieşti-Câmpina, între cota 206 şi 240. Gruparea condusă de colonel Turtureanu apăra o poziţie de nord de satul Păuleşti, sud Găgeni, calea ferată Buda Slănic. La ora 1.00 artileria grea germană începe pregătirea atacului. Între orele 1.00 şi 2.00 trenul armat cade în spatele Batalionului 9 vânători gardă (nord-est km 5), debarcând cca 2 campanii. Sub protecţia tancurilor, la orele 2.15, inamicul atacă şi străpunge apărarea trupelor române la Găgeni. La orele 2.30 trenul este lovit în plin, în două vagoane de muniţii, şi sare în aer. Atacul s-a soldat cu peste 200 de germani morţi şi răniţi. Întreaga coloană germană se îndreaptă prin pădurea Mărgineanca spre Vălenii de Munte. Rezerva grupării colonel Turtureanu interceptează această coloană germană în pădurea Mărgineanca. Două baterii antiaeriene şi o baterie de 76,2 mm au distrus jumătate din coloana germană la intersecţia de drumuri din pădurea Mărneanca. Ca urmare, 310 camioane germane sunt incendiate şi distruse de tirul de baraj al artileriei române. O fracţiune de coloană este capturată în drum spre Ţintea. La orele 11.30, gruparea colonel Turtureanu intră în pădurea Păuleşti unde capturează mulţi prizonieri. În acelaşi timp se execută urmărirea şi distrugerea coloanelor auto în retragere spre nord de către gruparea colonel Batcu, care ocupă cu un batalion din Regimentul 32 dorobanţi o poziţie de la sud da Vălenii de Munte, şi de către elevii Şcolii de Ofiţeri rezervă nr. 1 Slănic.
În ziua de 30 august, la orele 1600 Batalionul 1 Regimentul 32 dorobanţi (recruţi) interceptează o parte din coloana auto-germană care după o rezistenţă de o oră, având mari pierderi, se predă.
În ziua de 31 august, la orele 1100, capul coloanei germane cu avangarda (tancuri, autoblindate şi tunuri antiaeriene de 88 mm) a fost oprit de către batalionul de elevi anul 1 al Şcolii de Ofiţeri rezervă nr. 1 în punctul Baia Roşie, la sud de Slănic. După o luptă care a durat două ore, soldată cu pierderi serioase, germanii s-au predat, românii capturând 400 de camioane, un mare număr de prizonieri şi materiale de război.
CITITI SI:
70 de ani de la lovitura de stat din 23 august 1944 (I)
70 de ani de la lovitura de stat din 23 august 1944 (II)
În concluzie, în operaţiunile întreprinse în perioada de la 23 august la 31 august 1944în întreaga zonă a Văii Prahovei, unităţile şi formaţiunile Corpului 5 teritorial au capturat 9.100 prizonieri, 1.300 autocamioane încărcate cu materiale de război (parte distruse sau incendiate), câteva trenuri încărcate cu armament, muniţii, turisme şi divers material de război, 265 tunuri de diferite calibre etc. Industria petrolieră din zonă a rămas intactă, cu întreaga capacitate de producţie, fără distrugeri sau pierderi, iar comunicaţia strategică Ploieşti-Braşov a fost eliberată şi redată circulaţiei. Pierderile armatei germane în această zonă s-au soldat cu 1.500 morţi şi 2.300 răniţi. Jertfele militarilor noştri s-au ridicat la 800 de morţi şi răniţi. Reuşita acţiunilor întreprinse de trupele române şi victoriile repurtate împotriva trupelor germane situate în zonă, amploarea luptei lor care au avut loc au fost cu atât mai îndârjite cu cât românii au avut de înfruntat rezistenţa pe care inamicul a opus-o peste tot. La aceasta desigur, s-a adăugat superioritatea numerică şi în dotare tehnică a trupelor germane.
Slaba dotare tehnică, lipsa de forţe umane şi materiale, de echipament, puneau armata română în inferioritate faţă de armata germană. Acest aspect rezultă clar şi dintr-o telegramă a Corpului 5 teritorial din ziua de 27 august, orele 14.30 prin care se cere să se pună în vedere tuturor unităţilor operative din subordine „să nu se mai ceară noi forţe, materiale şi cadre”. „Cred că situaţia în care ne găsim e cunoscută tuturor, deci nu avem de unde da alte forţe” – se arăta în document – menţionându-se că: „fiecare unitate din sector, care ar fi fost omisă să fie repartizată prin ordinul de operaţiuni iniţial …” indicând „să se utilizeze materialele şi vehiculele de la inamic, precizându-se totodată că se pot face şi rechiziţii de autovehicule, motociclete, biciclete, pentru transportul trupelor sau legături şi transmisiuni.”
Într-un alt document s-a dat ordinul de a se dota cu armament capturat premilitarii şi cetăţenii de încredere care pot fi utili pentru dezarmarea unităţilor germane.
Relevând amploarea luptelor desfăşurate în zona Văii Prahovei de către trupele române pentru înfrângerea rezistenţei trupelor hitleriste şi eliberarea acestei zone a ţării trebuie să remarcăm în mod deosebit eroism şi faptele de vitejie ale militarilor români, îndeosebi ale ostaşilor din artileria antiaeriană în luptele pentru apărarea oraşului Ploieşti şi a zonei petrolifere.
„Comportarea bateriilor de artilerie antiaeriană, precum şi a ofiţerilor, subofiţerilor şi a trupei, de la comandantul de regiment până la cel mai tânăr soldat, a fost exemplară, constituind un factor determinant în acţiunea de izgonire a trupelor germane din zona Ploieşti şi împrejurimi” – se arată într-un document, lucru relevat şi în ordinul de zi al Comandamentului Corpului 5 teritorial dat de generalul Constantin Răşcanu, care a condus toată acţiunea.
Remarcăm totodată sprijinul de care s-a bucurat armata în rândul populaţiei locale, care a apărat cu arma în mână rafinăriile şi instalaţiile de petrol.
Calmul şi dârzenia manifestate în aceste zile de unităţile militare şi formaţiuni de luptă civile au inspirat încredere celorlalte categorii de cetăţeni, care au dat un real sprijin operaţiunilor de dezarmare şi înlăturare a trupelor hitleriste din această zonă.
La toate acestea, s-a adăugat şi starea de spirit a germanilor care, în ultimele zile, a devenit tot mai agitată, „determinată de situaţia critică ce li s-a creat în România. Lipsa de hrană care începea să fie simţită pe alocuri contribuie şi ea la slăbirea voinţei de luptă a germanilor, căci atunci când sunt izolaţi în mici fracţiuni, nu ezită să se predea” – se arată într-un document – sinteză informativă întocmită de şeful de stat major al Corpului 5 teritorial, colonel Toma Zotter.
Din cele expuse, putem conclude că luptele victorioase din august 1944, din zona Prahova, au constituit o puternică expresie a hotărârii poporului român de a-şi determina singur soarta.
Actul de la 23 august 1944 a fost urmat de eliberarea teritoriului naţional şi, apoi, de participarea la războiul antihitlerist. A urmat însă o evoluţie dramatică pentru poporul român, în care, sub oblăduirea tacită a Marii Britanii şi Statelor Unite, ce vânduseră practic România lui Stalin, s-a instaurat, prin forţa Armatei Roşii şi cu concursul comuniştilor, un regim politic şi economic aservit marelui imperiu de la Răsărit.
prof. Eugen Stănescu, cercetător ştiinţific principal
