Săptămâna trecută, un bebeluș de numai șase luni a murit, după ce a ajuns la Spitalul de Pediatrie din Ploiești, cu febră mare. Femeia care l-a însoțit, cea care urma să-l adopte pe micuț afirma, la momentul respectiv, că ore în șir nu i s-a comunicat nimic despre situația copilului, iar când într-un final a aflat informații, micuțul era deja într-o stare foarte gravă, iar medicii au refuzat transferul la București, invocând că nu ar fi avut cu ce să asigure transportul.
Cazul a fost prezentat de reporterii Ziarului Incomod, care redau, integral, mărturia femeii care urma să-i devină părinte și în mod oficial.
Referitor la cele întâmplate conducerea Spitalului de Pediatrie din Ploiești a transmis un punct de vedere pe care îl prezentăm integral, în cele ce urmează.
“Referitor la cazul copilului în vârstă de şase luni, decedat în ziua de 03.04.2019 în unitatea noastră spitaliceasca, vă aducem la cunoştinţă următoarele fapte. În primul rând, am dorit să prezentăm acest comunicat de presă în momentul în care am primit şi concluzia Serviciului de Medicină Legală, prin certificatul medico legal, pentru a relata faptele într-un mod cât mai realist, bazat pe dovezi, care să fie crezut chiar şi de cei care s-au grăbit să ne condamne, fără nici cel mai mic argument.
La data de 03.04.2019, orele 05:44 copilul I. M. a fost adus la Spitalul de Pediatrie, de către o aparţinătoare care s-a prezentat drept bunica (sau, din informaţiile neoficiale pe care le avem, asistent maternal).
Diagnosticul iniţial, cel pus de către personalul medical de la Compartimentul Primiri Urgențe, a fost de Insuficiență respiratorie acută. Acesta, tradus într-un limbaj comun, înseamnă că acest copil era în stare critică şi, în niciun caz, nu prezenta doar o banală temperatura de 39 grade Celsius. Imediat ce a fost adus, copilul a fost admis în terapie intensivă (ora 5:50), cu stare generală foarte gravă, comatos, cu semne de deshidratare severă (fontanela anterioară deprimată, ochi înfundaţi în orbite), tegumente marmorate, cianoza generalizată, febril 40 grade C, cu extremităţi reci, dispneic, saturaţia oxigenului 60%, tahicardic, cu hipotensiune arterială. Diagnosticul prezumtiv a fost şoc septic cu disfuncţie multiplă de organe (neurologic, cardiac, respirator, renal, hepatic), acidoza metabolică severă.
Au fost iniţiate imediat următoarele măsuri: abord venos periferic şi abord intraosos, terapie de echilibrare hidroelectrolitica, de corectare a acidozei metabolice, intubaţie orotraheala şi ventilaţie mecanică, montare de sonda urinara şi nazogastrica, măsuri de scădere a febrei, tratament antibiotic. În ciuda acestor măsuri, starea generală a copilului se menţine în continuare gravă şi la ora 8:02 face primul stop cardiorespirator, care se resuscita în 15 minute, iar la ora 15:15 survine al doilea stop cardiorespirator, la care manevrele de resuscitare rămân fără răspuns.
Dealtfel, cauza morţii, stabilită prin certficatul medico legal, a fost de: Insuficiență acută cardiorespiratorie şi hepatorenală, șoc septic, pneumopatie acută, stare în care este evident că pacientul nu putea ajunge doar în câteva ore. Ce vă putem spune, cu siguranţă, este că, deşi medicii au înţeles din prima clipă cu ce au de a face, au făcut eforturi supra omeneşti să îl ţină pe micuţ în viaţă.
Chiar bunica lui, într-o postare pe facebook, făcută în perioada critică a copilului, afirma că medicii fac tot ce pot şi că este un medic care nu s-a dezlipit de copil. Da, avea dreptate, acel medic anestezist a fost lipit de copil şi a refuzat să plece acasă, mult prea impresionată de această tragedie încercând să îl readucă la viaţă. Am citit cu toţii declaraţia bunicii copilului, contradictorie pe alocuri şi nu ne-a venit să credem ce poate să spună.
Ce s-a întâmplat cu acea bunică recunoscătoare medicilor care încercau să salveze viaţa nepoptului ei adus la spital în stare critică, bunica informată la interval de 15 minute despre starea celui mic, bunica prezentă la toată forfota creată de dorinţa disperată a tuturor de a salva o viaţă nevinovată?
În aceeaşi declaraţie, bunica spunea că aceasta febră a fost prima din viaţa lui. Referitor la acest lucru vă putem spune că bebeluşul I. M. a mai fost internat şi în perioada 28.10.2018 – 05.11.2018, la vârsta de o lună şi 3 săptămâni, cu diagnosticul de Pneumonie, Bronşiolita acută şi Insuficienta respiratorie acută.
Credem că durerea de a pierde un copil este atât de mare, încât, poate, în neputinţa de a înţelege de ce, tinzi să cauţi vinovaţi în jurul tău, sperând că asta să aducă un pic de bine... doar că această atitudine nu aduce bine, ci, din contră, aduce rău. Aduce rău oamenilor care au făcut tot ce era posibil să îţi salveze copilul, aduce dezamăgire, nesiguranţă şi lipsa motivaţiei de a merge mai departe, într-o societate din ce în ce mai dezbinata şi mai plină de tensiuni. Într-adevăr, pentru că aceasta este temă momentului, avem salarii mari, decente, dar noi, medicii, am depus un jurământ fără a avea statul de plată în partea dreaptă, am jurat să salvăm vieţi din dragoste de oameni, fără a cunoaşte când ne vor fi mărite salariile.
Noi, medicii, suntem mâna prin care Dumnezeu aduce sănătatea oamenilor, dar nu putem face întotdeauna minuni, chiar dacă ne dorim tare mult acest lucru. Şi atunci când pierdem printre degete fărâmă de lumină care licăre într-un suflet de copil, ne moare şi nouă câte o bucată de inimă, lăsându-ne mai trişti şi secătuiţi.
Despre afirmaţiile făcute de diverse persoane şi entităţi în spaţiul public, că nu am avea cu ce să salvăm vieţi, că mor mulţi copii în Spitalul de Pedatrie, că acest spital este o unitate de anihilare, care ar trebui închisă, dorim să vă dăm doar câteva date. În perioada de la începutul anului 2018 şi până în ziua de astăzi, la Compartimentul Primiri Urgențe al Spitalului de Pediatrie Ploieşti s-au prezentat un număr de 51.667 copii, dintre care un număr de 6.594 copii au fost internaţi. Numărul de decese înregistrat în această perioadă de timp a fost de 12, decese produse doar la copii ce prezentau multiple comorbidități.
Nici unui aparţinător al unui copil internat în Spitalul nostru nu i s-a cerut să aducă medicamente sau materiale sanitare pentru a îi fi tratat copilul. Toate tratamentele sunt asigurate, integral, de către Spital şi, dovada faptului că tratamentele prescrise şi oferite sunt cele corecte şi eficiente sunt cei 51.655 de copii vindecaţi.
Este evident că se mai fac şi greşeli, că sunt o mulţime de lucruri care pot şi trebuie îmbunătăţite, dar, de aici, până la a arunca anatema asupra unor medici care au făcut eforturi supraomeneşti să păstreze în viaţa un bebeluş, până la a spune că nu au avut cu ce să salveze o viaţă, până la a spune că în acest spital este mizerie, când oricine îi trece pragul poate vedea contrariul, este cale lungă.
Vă informăm, de asemenea, că vom sesiza instituţiile abilitate în vederea stabilirii motivului pentru care acest copil a fost adus în stare critică în unitatea noastră spitaliceasca. Noi vă asigurăm că vom oferi, în continuare, servicii de calitate micuţilor dumneavoastră (atât câţi mai suntem, din ce în ce mai puţini) şi că vom respecta jurământul pe care l-am depus, jurământ care este piatra de temelie a carierelor noastre. Mulțumim celor care au aşteptat rezultatul investigaţilor medicale, care ne-au acordat prezumţia de nevinovăţie şi nu s-au repezit să ne condamne pentru fapte pe care, aşa cum puteţi constata, nu le-am comis.
Manager,
Dr. Cătălin VIȘEAN”
