Sâmbătă, 13 iulie, se împlinesc 250 de ani de când au fost aduse la Bucureşti moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul capitalei.
Sfântul Dimitrie a trăit în urmă cu 800 de ani, la sud de Dunăre, în localitatea Basarabov. Înainte de a deveni călugăr, el a fost păstor. În timpul cât a avut grijă de animalele celor ce trăiau în localitatea lui natală, s-a arătat un iubitor al liniştii şi rugăciunii, nelipsind de la slujbele ce se săvârşeau în biserică.
După anii petrecuţi ca păstor al necuvântătoarelor a ales să urmeze lui Hristos pe calea monahală.
Sfârşitul vieţii Cuviosului este consemnat de filele de sinaxar: „Din tainică descoperire dumnezeiască, mai dinainte cunoscându-şi sfârşitul şi, culcându-se între două pietre mari ce se aflau acolo, aproape de peşteră, tocmai pe ţărmul Lomului, şi-a dat strălucitul său suflet în mâna lui Dumnezeu, iar mult truditul lui trup a rămas nevătămat între cele două pietre multă vreme”.
Întâlnirea Tineretului Ortodox, ediția 2024, va avea loc la Ploieşti, cu participarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel
Moaştele sfântului au ajuns la Bucureşti în 1774, în urma războiului ruso-turc, la rugăminţile negustorului Hagi Dimitrie şi ale Mitropolitului Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea.
De atunci, mii de pelerini urcă pe Colina Bucuriei pentru a cere ajutorul Cuviosului Dimitrie şi pentru a-l cinsti în special la sărbătoarea lui din 27 octombrie.
Despre minunile săvârşite de Sfântul Dimitrie cel Nou după trecerea sa în nefiinţă şi, mai ales, după aşezarea sa în Bucureşti, scrie ziarul Lumina, amintind de vindecările din perioadele epidemic şi de procesiuni în urma diferitelor calamităţi naturale, cu scopul de a linişti obştea.
