Naşterea Maicii Domnului este sărbătorita pe 8 septembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub numele de Sfânta Maria mică, spre deosebire de Adormirea Maicii Domnului care poartă denumirea de Sfânta Maria Mare. Este prima sărbătoare cu cruce roşie din noul an bisericesc, an care începe pe 1 septembrie.
Sfinţii Părinţi au rânduit ca această sărbătoare să fie prăznuita pe 8 septembrie, pentru că 8 este cifra veşniciei, a vieţii veşnice. Această zi ne aminteşte şi de faptul că noi suntem chemaţi să intrăm în Împărăţia cea veşnică a iubirii Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh.
Din Maica Domnului S-a născut ca Om, Fiul lui Dumnezeu cel Veşnic. Prin acordul ei şi prin lucrarea Sfântului Duh, ea a dat trup Fiului Veşnic al lui Dumnezeu. De aceea Biserica o preamăreşte ca fiind mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii pentru că fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul.
Cinstirea pe care Biserica i-o acordă este mai presus de cea a sfinţilor şi îngerilor, dar nu este identică şi nici superioară faţă de cea dăruită lui Dumnezeu.
Maica Domnului s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana, înaintaţi în vârstă, ca rod al rugăciunii lor. Ioachim provenea din casa lui David şi Ana din cea a lui Aaron, aşadar erau de neam împărătesc şi preoţesc. Dar acest lucru nu le aducea bucurie, pentru că în trecut, cei care erau lipsiţi de copii erau socotiţi că fiind lipsiţi de binecuvântarea dumnezeiască. Şi din acest motiv erau ocărâţi de oameni.
Însă Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor şi le-a dăruit-o pe cea care avea să devină sălaşul lui Hristos. Dacă Fiul lui Dumnezeu Şi-a ales drept mamă pe cea mai bună dintre noi, e de ajuns să înţelegem în ce curăţie au trăit părinţii ei de s-au învrednicit de un asemenea dar.
Părinţii Ioachim şi Ana făgăduiseră lui Dumnezeu că, dacă vor avea un copil, îl vor închina Domnului. Din acest motiv, Maica Domnului a fost dusă la Templul din Ierusalim la vârsta de 3 ani. Iar în acest Templu, Maica Domnului se va pregăti să devină templu viu, adică cea din care Hristos va lua firea omenească pentru a o îndumnezei.
Informaţiile pe care le avem în legătură cu Naşterea Maicii Domnului nu vin din Sfânta Scriptură, ci din scrierile apocrife. Cea mai importantă sursă în acest sens o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea.
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este prezenta şi la copţii egipteni şi la iacobiţii sirieni, despărţiţi de Biserica Ortodoxă după Sinodul al patrulea ecumenic. Ţinând seama de acest lucru, se poate spune că sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului s-a statornicit între Sinodul III ecumenic (431) şi Sinodul IV ecumenic (451).
Sursa: crestinortodox.ro
