Sfinţii 40 de Mucenici sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Ei au trăit Aceşti mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor. Aflând despre credinţa lor, Agricolă, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici a ieşit din apa din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi să îndure gerul au început să se roage, și imediat s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţă s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezul nopţii o lumină din cer încălzeşte apă şi că o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind ca şi el este creştin.
Pentru că au fost scoşi vii din lac, comandanţii au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Toţi martirii au trecut la cele veşnice în urma acestui supliciu. Trupurile lor au fost puse într-un car, ca să fie duse spre ardere şi apoi să fie aruncate în lac. Numai Meliton, un tânăr soldat, a supravieţuit torturii. Pentru că mai respiră, ostaşii nu l-au pus în car. Mama sa, ştiind că cei 39 de confraţi în suferinţa aveau pregătită împărăţia cerurilor, îşi ia fiul în braţe şi merge cu el să-l pună în car. Dacă îi dorea salvarea, trebuia să fie lipsit de credinţa în Hristos. Meliton moare pe drum, în braţele mamei sale.
Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
Potrivit crestinortodox.ro, sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional şi a generat o sărbătoare tradiţională românească, Mucenicii sau Măcinicii. În credinţă populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moşilor. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura şi să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.
În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arăt.
După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curăţat şi purificat. Între plugari se încheiau înţelegeri pentru întovărăşire la arăt, iar în dimineaţa acestei zile plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri.
După tradiţia cea geto-dacica au fost 44 de mucenici, atâtea fiind şi zilele dintre 9 Martie şi 23 Aprilie. În unele zone, exista până astăzi credinţă, că aceşti sfinţi au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Fratautul Vechi - Moldova, unde se vorbeşte de ziua celor 44 de Sfinţi. Însă, tradiţia creştină afirma că au fost 40 de mucenici.
