Interviu cu Mircea Laurenţiu, osteopat DO
- Domnule Mircea Laurenţiu, ce ne puteţi spune despre osteopatie, pe înţelesul cititorilor noştri?
Osteopatia este o medicină manuală, destinată restabilirii a ceea ce noi numim micromobilitate tisulară. Foarte pe înţeles, corpul este o unitate funcţională, fiecare parte a sa e conectată cu zonele din vecinătate, pentru a se ajunge în final la o unitate. Această unitate este animată de o micromişcare, o dinamică ce se percepe manual. Punând mâna pe corp, în orice parte a lui, se poate percepe această mişcare, aceeaşi peste tot. E o mişcare foarte lentă, cu amplitudine mică, diferită de mişcarea respiratorie pulmonară, de ritmul cardiac sau undele cerebrale. Este un concept propriu al osteopatiei, necunoscut de medicina alopată. Această mişcare, dacă este liberă, semnifică faptul că totul este în perfectă stare, corpul e sănătos. În momentul în care mişcarea este blocată, jenată, nu se poate exprima într-o anumită arie, zona aceea începe să disfuncţioneze, să se strice, să se separe de întreg, aceasta este o disfuncţie osteopatică.
- Înţeleg că osteopatia nu se adresează exact unei zone a corpului sau unei anumite afecţiuni, ci este o terapie holistică, ce vizează sănătatea corpului ca şi întreg?
Da, chiar aşa este, osteopatia tratează fiinţa umană ca un tot, o unitate completă, biologică, emoţională, spirituală. O perturbare într-o zonă determinată a corpului se poate manifesta în orice altă zonă, astfel încât un accident într-o parte oarecare a corpului va avea o repercusiune asupra întregului.
- Nu am auzit de mulţi osteopaţi în România. Există specialişti în domeniul acesta, care pot să ne ajute?
Şi în domeniul osteopatiei, ca în multe alte domenii, România suferă de o lipsă de deschidere, de organizare, de construcţie profesională. Nu avem specialişti formaţi, nu avem şcoli, nu avem o profesie sau structuri care să poată promova osteopatia, deşi ea este extraordinar de cunoscută şi practicată în occident. Osteopatia este ca un fel de zgârie-nori aflat la graniţele ţării, pe care nimeni nu-l vede! Aproape că se prăbuşeşte peste România şi totuşi nu-l băgăm în seamă. Este imperativ necesar să dezvoltăm această medicină, pentru că soluţiile pe care ea le aduce sunt salutare în multe afecţiuni. Nu exagerez cu nimic atunci când spun că viaţa unui pacient se poate transforma datorită acestei terapii.
- Ce credeţi că e de făcut, aţi întreprins ceva în această direcţie, fiind singurul osteopat DO stabilit în România la acest moment?
Sunt singurul pentru moment şi nu e un motiv de laudă, ci mai mult de tristeţe. M-am străduit să dovedesc în primul rând că osteopatia merită să fie cunoscută, lucrând în cabinet şi ulterior am creat Asociaţia OSTEORE dedicată osteopatiei. Această asociaţie e membră în Federaţia Europeană a Osteopaţilor şi prin aceasta România a putut să fie cunoscută şi recunoscută pe plan european. Se ştie la nivel european că şi la noi în ţară se practică osteopatia, 10.000 de membri ai acestei federaţii ştiu asta şi e un motiv de mândrie pentru mine. Aceeaşi asociaţie e şi membră a Alianţei pentru Sănătate din România, o federaţie foarte pozitivă şi dinamică, regrupând asociaţii atât din sfera medicinei alopate, cât şi a farmaciştilor şi a pacienţilor. De asemenea, în cadrul Asociaţiei Române de Standardizare ASRO s-a creat un comitet de lucru al cărui preşedinte sunt şi acest comitet se ocupă, la nivelul Uniunii Europene, de definirea profesiei de osteopat, în vederea implementării acestei profesii la noi în ţară.
- Care este principalul proiect al Asociaţiei OSTEORE?
Principalul proiect este construirea unei şcoli de osteopatie, la un nivel calitativ şi profesional egal cu al oricărei alte şcoli de profil din lume, iar realizarea sa este deja prezentă, cu o primă serie de cursanţi. Cu ajutorul acestei şcoli, ne dorim să dezvoltăm o adevărată profesie de osteopat şi în România. Toate aceste lucruri le facem cu un unic scop, acela ca omul să trăiască o viaţă mai bună, să sufere mai puţin şi să fie mai echilibrat, mai dinamic şi să-şi înţeleagă mai bine funcţionarea corpului, astfel încât să poată nu doar să îndepărteze anumIate afecţiuni, ci să le prevadă şi să evite apariţia lor.
- Înseamnă că este şi un tratament preventiv?
Da, este una din calităţile osteopatiei. Tensiunile şi disfuncţiile, lipsa de micromobilitate se pot depista înainte ca ele să devină durere majoră.
- De la ce vârstă minimă se poate trata un pacient?
Datorită tehnicilor osteopatice foarte fine şi precise, ea poate fi practicată din prima zi de viaţă, chiar şi pe prematuri în incubator. Se adresează oricărei categorii de vârstă, mamelor gravide, noului născut, sugarului, copilului mic, adolescentului, adultului şi persoanelor în vârstă. Din alt punct de vedere, e foarte benefică pentru sportivii de performanţă sau bolnavii grav, aflaţi la reanimare sau în comă.
A consemnat Roxana Manolache
