Filmul „Umberto Eco - Biblioteca lumii” a putut fi vizionat în premieră naţională în cadrul Astra Film Festival care are loc în aceste zile la Sibiu.
“A fi curios intelectual înseamnă a fi viu. Şi credeţi-mă, o mulţime de oameni nu sunt vii”, spune marele scriitor Umberto Eco în filmul „Umberto Eco - Bibioteca lumii”, scrie news.ro.
Filmul reflectă cu fidelitate complexitatea şi frumuseţea minţii marelui scriitor şi surprinde şi reprezintă ideea universală a unei biblioteci ca „memorie a lumii”, aşa cum îi plăcea lui Eco însuşi să o descrie. Biblioteca privată a lui Umberto Eco era o lume în sine: mai mult de 30.000 de cărţi contemporane şi 1.500 de volume rare şi vechi. Regizorul Davide Ferrario a lucrat cu Eco cu un an înainte de moartea scriitorului la un proiect video pentru Bienala de Artă de la Veneţia din 2015, obţinând acces la bibliotecă. Cu ajutorul familiei lui Eco, el a produs un documentar care descrie un loc unic.
Eruditul, eseistul, romancierul, conferenţiarul şi polimatul italian, care a murit în 2016 la vârsta de 84 de ani, nu a deţinut doar un număr prodigios de cărţi, multe dintre ele ciudăţenii de anticariat; permiţându-i să facă conexiuni culturale uimitoare şi uneori îngrijorătoare, el a făcut semiotică - iar această practică este la fel de importantă pentru ficţiunile sale populare „Numele trandafirului” şi „Pendulul lui Foucault” ca şi pentru lucrările sale academice. De foarte multe ori, rezultatul investigaţiilor sale entuziaste a demonstrat că nu există nimic nou sub soare.
Şi-a donat averea unui fond de protejare a naturii pentru că nu şi-a dorit să fie bogat. Povestea miliardarului Yvon Chouinard
Eco numeşte propriul nostru creier sursa de „memorie organică”. Cărţile fizice sunt memoria vegetală. Cipurile de siliciu din telefoanele şi computerele noastre reprezintă memoria minerală. O memorie excelentă nu este întotdeauna un lucru bun. O memorie bună este una selectivă.
După cum susţine Eco, toate guvernele „criminale” depind de surse fabricate şi de „dezinformarea programată” pentru a ne distrage atenţia de la realitate.
„Umberto Eco - Bibioteca lumii” arată modul în care ideile lui Eco sunt relevante pentru predicţiile contemporane: proliferarea explozivă a teoriilor conspiraţiei, ascensiunea autoritarilor populişti deghizaţi în democraţi.
