Lumea sportului evoca in aceste zile tragica disparitie a unuia dintre cei mai mari campioni, pilotul brazilian AYRTON SENNA, si cea a cvasidebutantului ROLAND RATZENBERGER, survenite in urma cu 20 de ani, la IMOLA, ultimele tributuri pe care “Zeul Vitezei” si le-a luat de pe pistele de Formula 1.
Datele de 30 aprilie si 1 mai 1994 raman ultimele scrise cu negru in istoria celui mai popular sport automobilistic. Mai intai, austriacul ROLAND RATZENBERGER, pilotand o masina Simtek, a murit in cea de-a doua zi a calificarilor Marelui Premiu al statului San Marino de la Imola, dupa ce monopostul sau s-a izbit violent de un parapet la peste 300 km/h. RATZENBERGER era debutant in Formula 1 in acel sezon si a decedat la 33 de ani.
Apoi, duminica, la ora locala 14.18, dupa sapte tururi, AYRTON SENNA a pierdut controlul asupra monopostului Williams-Renault in dreptul virajului Tamburello, lovindu-se de un parapet. In momentul IMPACTULUI, masina sa avea 210-220 km/h. Cursa a fost oprita, SENNA fiind transportat cu elicopterul la spital in stare critica. La ora 18.40, a fost constatat DECESUL lui SENNA.
Chiar de a doua zi dupa 1 mai 1994, Formula 1 nu a mai fost aceeasi. Cauzele accidentului caruia i-a cazut victima AYRTON SENNA la San Marino Grand Prix nu au fost stabilite cu precizie.
De atunci, medici, ingineri, mecanici, arhitecti au imbunatatit neincetat securitatea pilotilor pe circuitele de Formula 1. De la casca pilotului pana la designul circuitelor, totul a fost schimbat.
MOARTEA lui AYRTON SENNA a fost cauzata de o bucata de suspensie care s-a desprins in momentul impactului si l-a lovit chiar deasupra ochiului drept, casca sa nerezistand. Astazi, casca este din kevlar si fibre de carbon, putand rezista la incendii. Mai mult, Head and Neck Support (HANS), sistemul de protectie a capului si gatului, a devenit obligatoriu in 2003, scrie Mediafax.
“Jugul” HANS se ataseaza de spatele castii pilotului si se sprijina pe umerii lui, impiedicand miscarea brusca a capului in timpul unui impact.
Monoposturile sunt astazi capabile sa protejeze PILOTUL la ciocniri produse la viteze de peste 300 de kilometri/ora. “Celula de supravietuire”, practic cockpitul monopostului, in jurul pilotului si in fata motorului, este construita din fibra de carbon, rotile sunt legate de monopost cu cabluri rezistente, pentru a ramane atasate de masina, iar rezervorul de combustibil nu mai este din metal, ci din materiale speciale.
Circuitele au suferit si ele modificari importante, pe primul loc fiind intotdeauna siguranta PILOTILOR. Peretii de beton ai pistelor au fost inlocuiti, acolo unde s-a putut, cu “ziduri” din pneuri sau din alte materiale care absorb energia la ciocnire, asfaltul pistei a devenit mai abraziv pentru a ajuta franarea si au fost realizate zone largi de degajare. Viteza monoposturilor pe linia boxelor a fost redusa progresiv, pentru a asigura si securitatea mecanicilor de la standuri.
La 20 de ani de la tragediile din 30 aprilie si 1 mai 1994, lista vietilor pierdute pe circuitele de Formula 1 a ramas cu 34 de rubrici.
Sursa foto: sportskeeda.com
