Personalitate sportivă marcantă, maestru emerit al sportului, campion naţional şi balcanic la motocros, Ştefan Chiţu a fost unul dintre apreciaţii conducători din peisajul fotbalistic prahovean. Acesta şi-a legat numele, în special, de echipa din Câmpina pe care a condus-o, sub diferite titulaturi, vreme îndelungată, în eşalonul secund al fotbalului românesc. Retragerea lui Chiţu din viaţa fotbalistică a Câmpinei a dus şi la dispariţia echipei şi un anonimat total legat de sportul rege din municipiul prahovean. Personaj apreciat, pe de o parte, dar şi contestat în dese prilejuri, Dan Ştefan Chiţu a plecat către o altă lume, poate mai bună, la 74 de ani, după o scurtă, dar grea, suferinţă. Născut pe 27 decembrie 1944 la Breaza, Dan Chițu a început motocrosul de performanță la Poiana Câmpina, în anul 1962, după care a ajuns la Steaua București. Revenit, apoi, la clubul câmpinean, Ştefan Chiţu a preluat și funcția de antrenor. A fost declarat cel mai bun sportiv al României la motocros în anii 1971, 1972 și 1973. În palmaresul său bogat se numără cucerirea a șapte titluri de campion național, cinci titluri de campion balcanic, câștigarea unei etape de Cupă Mondiale, Marele Premiu al Spaniei, la Barcelona, în 1970, precum și Cupa Prietenia, în 1971 și 1973. Între anii 1982 și 1989 Dan Ştefan Chiţu a fost antrenor al lotului național al României. Trecut, apoi, la o altă diciplină sportivă, bob, ca pilot, Ştefan Chiţu a ajuns campion național la bob două persoane și vicecampion național la bob patru persoane. În anul 1978 a câștigat Trofeul Carpați, la bob două persoane, alături de Gheorghe Lixandru. Dumnezeu să îl odihnească în pace!
