„Telegrama” i-a provocat pe cei mai importanţi candidaţi de la alegerile locale din 2020 să răspundă la un chestionar despre subiecte de interes, care au fost sau încă sunt la ordinea zilei şi care fie au creat opinii împărţite, fie au rămas fără soluţii. Este o dezbatere de la distanţă, despre soluţii, viziune şi dezvoltare. Iată ce a răspuns Emil Calotă, candidatul ALDE la Primăria Ploieşti!
1. Poluarea
Ce poate face instituţia pentru reducerea poluării din Ploieşti?
Este nevoie de un master-plan pe termen mediu şi lung foarte bine articulat, cu măsuri concrete care să meargă de la împădurire masivă, de la realizarea de păduri forestire de jur împrejurul municipiului, până la parteneriate solide cu principalii agenţi economici. Cuvântul de ordine pentru depoluarea Ploieştiului este „parteneriat”, cu instituţiile publice responsabile, care au atribuţii în domeniu, cu principalii agenţi economici, cu organizaţiile nonguvernamentale şi în general cu societatea civilă şi antrenarea cât mai multor voluntari în program.
2. Bugetul administraţiei locale
Ce strategii ar trebui adoptate, care credeţi că vor fi domeniile prioritare care ar putea aduce bani în plus la buget?
Filozofia bugetului şi la Ploieşti şi în general în oraşele mari trebuie schimbată. Veniturile trebuie în primul rând colectate. Dacă ne uităm pe evoluţia bugetului nostru în ultimii ani, constatăm că veniturile sunt din ce în ce mai mici. Nu este cazul să discutăm despre creşterea fiscalităţii, nu este o perioadă favorabilă pentru măsuri de acest gen, dar putem vorbi despre îmbunătăţirea ratei de performanţă a colectării.
În al doilea rând, veniturile proprii nu vor fi suficiente. Din nefericire, gradul de îndatorare este aproape atins, ceea ce înseamnă că nu vom putea apela nici la credite de valori mari, dar putem gândi formule de a atrage resurse financiare, în primul rând prin majorarea fondurilor atrase din alte surse. Dacă ar fi după mine, aş concentra 75% din activitatea executivului pe atragerea de finanţări externe, iar speranţa mea este ca dezvoltarea regională să devină un proiect însuşit inclusiv de Consiliul Judeţean şi de reprezentanţii altor unităţi administrativ-teritoriale. Nu mai putem să gândim proiecte mici, Bruxellesul nu le mai acceptă, este nevoie de proiecte solide, de tip regional.
Ultima resursă ar fi parteneriatele cu mediul privat. Firmele din Ploieşti trebuie să găsească un partener în administraţia locală.
3. Salubritatea
Ce ar trebui făcut pentru mai multă curăţenie, îmbunătăţirea colectării deşeurilor şi creşterea gradului de colectare selectivă?
Curăţenia oraşului este o problemă cronică. Ea are perioade mai bune sau perioade mai rele, după cum relaţia dintre autorităţi şi operator este mai bine regăsită printre priorităţile administraţiei locale. Ploieştiul este victima unui lanţ al slăbiciunilor, între decidenţi şi operator. Când lucrurile merg prost în domeniul serviciilor de utilitate publică, gândiţi-vă în primul rând la complicitatea dintre autorităţi şi furnizorii de servicii, micile şpăgi, marile şpăgi! Este nevoie de o regândire a acestei relaţii şi de un program solid. Cu cât acesta va fi mai bine respectat, cu atât calitatea serviciului public este mai bună.
A doua componentă pe care trebuie neapărat să o rezolvăm, nu uitaţi că Ploieştiul nu face colectare selectivă! Ploieştiul, deşi a fost printre primele oraşe care au avut o rampă ecologică la mulţi kilometri de oraş, nu respectă obligaţia legală, europeană şi naţională, de colectare selectivă.
4. Sportul în Ploieşti
Cum vă poziţionaţi cu privire la finanţarea echipelor de la bugetele locale, investiţii în baze sportive, sport de masă sau de performanţă, doar juniori sau şi seniori, mărcile şi palmaresul Petrolul?
Clubul Sportiv Municipal a fost creat pe vremea mandatelor mele, între 2000 şi 2008, fiind dedicat susţinerii disciplinelor sportive, altele decât cele de la FC Petrolul, echipa fanion a oraşului. CSM-ul a fost constituit ca un centru în care să fie susţinută zona de copii şi juniori. Pentru marea performanţă trebuie să gândeşti o organizare de tip profesionist. Dacă vrem să ne bălăcim într-o activitate de subsol de clasament, putem să continuăm să alocăm de la buget doi-trei lei acum, doi-trei lei mai încolo. Faptul că FC Petrolul are şansa unui sponsor puternic, dar insuficient, îmi arată că managementul sportiv trebuie îmbunătăţit. Sportul de performanţă nu se mai face cu bani puţini. Este nevoie de o organizare solidă, cu salarizarea celor implicaţi pe măsura performanţei.
Dacă ar fi după mine, evident că o altă zonă în care ar trebui cu toţii să facem eforturi să reintroducem cât mai mult sport ar fi şcoala. Şcoala, de la nivel primar, secundar şi liceu, ar trebui să fie o zonă în care, câteva ore pe săptămână, copiii să facă sport. Sportul în şcoală trebuie să fie, repet, una din direcţiile de viitor.
5. Termoficarea
Cum vedeţi viitorul sistemului de încălzire din Ploieşti?
Acest subiect reprezintă, aş spune, cel mai critic serviciu public, în toate oraşele mari care păstrează sisteme de încălzire centralizată. Lumea în Ploieşti, de-a lungul timpului, s-a învăţat cu un serviciu de calitate, raportat la randament, şi cel mai mic preţ. De regulă, când te înveţi cu binele, nu te prea mai gândeşti la viitor. În perioada în care eram primar, sistemul era unul performant. După 15 ani, sistemul a ajuns la capătul fiabilităţii şi capacităţii sale de funcţionare, nu o spun ca politician, o spun din punctul de vedere al inginerului care s-a ocupat de termoficare şi constată uzura fizică a infrastructurii, uzura morală a tehnologiei şi uzura relaţiei dintre operator şi autorităţi locale. Primarii Ploieştiului, aş spune cel puţin din 2010 încoace, ar fi trebuit să se gândească serios la viitor şi la ce vom face după 2020. Rezolvarea pe următorii 15-20 de ani a problemelor apărute la cel mai eficient sistem de încălzire din ţară presupune paşi care trebuie făcuţi imediat, pentru pregătirea unor modele de încălzire centralizată care au fost implementate cu succes şi în Occident. În mod cert există soluţii, dar sunt într-o întârziere. Să nu uităm că în 2019 contractul a fost prelungit, iar peste câţiva ani el va ajunge la final. Imediat după alegeri, viitorul primar trebuie să se preocupe, să înceapă imediat diligenţele necesare pentru ca termoficarea urbană în Ploieşti să nu devină cea mai gravă problemă publică. Aici am putea vorbi foarte mult, există soluţii, există, pe de altă parte, obligaţii legale. Sunt cel puţin trei legi care nu sunt respectate, atât în cazul Ploieştiului cât şi al multor alte municipii, legea de eficienţă energetică, legea venitului minim de inserţie, legea serviciilor publice comunitare, lucru care ne demonstrează că vorbim despre un stat slab, un stat care n-a avut niciodată voinţa politică să trateze încălzirea urbană ca o mare problemă socială în oraşele mari din România.
Revin spunând că pentru Ploieşti avem soluţii, avem posibilitatea de a intra pe făgaşul respectării obligaţiilor legale - vorbeam despre cele trei legi. Cei care suferă şi vor suferi, din nefericire, sunt cetăţenii şi nu şmecheraşii care se perindă prin diverse poziţii importante, prin ministere, chiar prin Parlament, prin diverse comisii importante, şi uneori şi prin scaunele de primari.
6. Subvenţiile de la buget pentru căldură/transport public
Sunteţi de acord cu menţinerea în formă actuală, menţinere dar cu modificări sau eliminarea lor?
Bugetul Ploieştiului, din nefericire, este în acest moment în proporţie de peste 75% cheltuit ca la secţia de reanimiare, pe subvenţii, salarii, cheltuieli de funcţionare. Observaţi, implicit, că nu ne mai rămâne decât o secţiune infimă pentru dezvoltare, pentru infrastructură, şcoli, servicii publice, nu mai discutăm despre mari investiţii. O analiză cu ochii în buget ar spune că rămânem fără posibilitatea unor investiţii în viitor. Însă eu nu sunt de acord, pentru că filozofia bugetului trebuie regândită. Bugetele locale din ultimii zece ani sunt mult mai sărăcite decât pe vremea mea.
Subvenţia la transportul local ar trebui scoasă, prin organizarea unei companii de transport metropolitan, pe baze de societate comercială, astfel încât să nu mai avem nevoie să ne certăm cu diverşi transportatori pe de o parte, iar pe de altă parte să întreţinem un serviciu la limita de supravieţuire. Această reorganizare trebuie să se reflecte şi în gestionarea parcului auto şi în condiţiile pentru călători. Tendinţa la nivel mondial este săre transportul ecologic, de altfel Uniunea Europeană sprijină doar achiziţiile de acest gen. În următorii cinci ani, în mod normal, nu o să mai avem motoare cu ardere internă, vor fi mijloace de transport public electrice, hibrid sau cel mult pe GPL. Din acest punct de vedere, trebuie cu adevărat un program solid, alături de Consiliul Judeţean, cu finanţare din fonduri europene.
De cealaltă parte, în privinţa subvenţiilor la încălzire, Legea 196 obligă autorităţile pubice locale să nu mai acorde subvenţii, decât direct către consumatorul vulnerabil, aşa cum este el identificat, la bloc sau la casă, pe bază de anchetă socială şi venit minim şi condiţie de viaţă care să-l definească astfel. Deci nu se va mai da o halcă mare din bugetul oraşului pentru susţinerea acestui lucru. Legea a fost adoptată, dar politicienii noştri au amânat intrarea în vigoare cu un an, apoi cu încă un an, acum am ajuns în an electoral. În mod normal, în anii care vin subvenţia nu se va mai putea acorda decât direct consumatorilor vulnerabili.
7. Închirierea parcărilor condominiale
Sunteţi pro sau contra, susţineţi menţinerea regulamentului actual, modificarea lui sau eliminarea totală?
Am urmărit dezbaterile din Consiliul Local. Trebuie să plecăm de la nişte realităţi. Rata de motorizare, calculată ca raport dintre numărul de maşini şi cel al locuitorilor, a depăşit 1,4 la nivelul municipiului Ploieşti. La o asemenea rată, n-ai cum vreodată să faci un număr de parcări egal cu numărul de maşini. Totodată, nu cred că problemele, dezordinea, debandada vor fi stăvilite dacă vom face o închiriere a locurilor sau un contract între ploieştean şi administraţia locală. Din punctul meu de vedere, trebuie regândite politicile urbane legate de trafic, parcări şi spaţii verzi.
Politica struţului e a autorităţilor care nu vor să trateze pe termen mediu şi lung problemele şi să le găsească o rezolvare serioasă. Politicienii s-au obişnuit să vândă promisiuni pe termen scurt, cu care - scuzaţi-mi expresia - „aburesc” atenţia cetăţenilor, care poate se bucură că le-a fost amenajată o parcare de câteva locuri lângă blocul lor, dar nu se uită la problema de ansamblu.
Politica administraţiei locale în acest domeniu trebuie cu adevărat regândită. Din punctul meu de vedere, eram pregătit şi acum nu ştiu câţi ani, şi acum trebuie făcută analiza fiecărui cartier ca şi când ar fi un oraş de sine stătător, cu tot ce are la îndemână din punct de vedere al standardului de viaţă, servicii publice, zone de agrement, inclusiv parcări, într-o formulă organizată, gândită, astfel încât să nu înlocuim spaţiile verzi cu betoane sau să dăm satisfacţie unor promisiuni lipsite de viziune şi de experianţa soluţiilor.
